Lobby pentru sefa

De la un moment dat nimic nu pare sa mai mearga asa cum trebuie. Lumea incepe sa te uite, ca si cum ar sterge cu buretele toate ipostazele divine in care apareai pe sticla, te ignora fara nici o umbra de remuscare, chiar daca numele tau se termina cu “escu”. Amnezia, fie ea si temporara, nu are motive conturate. Se poate instala dintr-un jemanfisism tipic romanesc, poate la fel de bine sa dispara dupa un pictorial mai reusit in reviste pentru el. Totul e sa nu clachezi cind lucrurile par a se impotmoli. Esential este sa nu-i asculti pe clevetitorii de profesie, care cauta noi personaje numai bune de stropit cu noroi.

Stiind toate astea, e imposibil sa nu te ridici deasupra tuturor, cu mindria nestirbita si forte proaspete. Ai putea sa incerci o idila cu un Casanova la moda, daca PR-istul te sfatuieste de bine, sau, de ce nu, o actiune caritabila gen cornul si laptele. E prea complicat? Ne mai gindim. Ideea e sa-ti vezi numele peste tot, de la prezentari de moda, la pixuri si brelocuri. Poti oricind sa devii Coco Chanel daca asta iti doresti. La o adica, ce-i asa de greu sa desenezi o fusta si-o bluza si sa-i convingi pe ceilalti ca pot fi purtate pe strada?

E usor si frumos. Merge sa iti scrii si memoriile, gasim noi destule amintiri placute ce merita cu adevarat tiparite. Prima iubire, primul iaht primit, prima calatorie in jurul lumii in optzeci de zile, cu tatal marinar la brat. Deosebit, ca in romanele lui Jules Verne. Si daca nimic nu da roade, stai calma, merge oricind sa intri in politica. Nu trebuie decit sa promiti cu talent.

Catalina SCULITA