La început a fost liberul arbitrul

Eroi. Așa ar putea fi carac­te­ri­zați primii creștini. Erau dis­pre­țui­ți de evreii care considerau că ur­mea­­ză un profet mincinos și de oș­tile ro­ma­ne că nu voiau să lupte. Era îm­po­triva legii lor, căci Mîn­tui­to­rul pro­păvăduia dragostea și pa­cea, iar cri­ma era un păcat capital. Asta, plus faptul că nu se închinau zeilor lor, împărații romani îi persecutau. Din acest motiv își făceau pe ascuns ru­gă­ciunile și celelalte practici, în peș­teri sau locuri ferite de ochii lumii. După secole de chi­nuri, aceștia au că­pătat libertate de practică în anul 313 d.Hr. prin Edictul de la Milano dat de împă­ra­tul Constantin.

De atunci creștinii tot sînt li­beri, ba mai mult, și foarte in­fluen­ți. În­să mulți au început să în­țeleagă gre­șit această libertate. Au păstrat aceleași legi, dar în mare par­te la nivel ideatic, nu și practic. O mare realizare a fost cînd au introdus re­ligia în școli. Este un lucru bun dacă privești dintr-o per­spectivă is­to­rică. Poate e la fel de bine și din perspectivă religioasă, pentru că noi, ca po­por, ne-am format creștini. Iar acest lucru e ca o validare în plus. Însă, cu no­ua hotărîre a Curții Constituționale, religia este pusă la încercare. Creș­ti­nii, dacă vor să fie din nou eroi, trebuie să lupte pentru prin­cipiile lor.

În România, cultele religioase au libertate, iar obligativitatea pre­dă­rii creștinismului este o nedreptate pentru celelalte și statul nu face de­cît dreptate. Cel mai bine ar fi ca fiecare elev, împreună cu părinții, să alea­gă dacă vrea să aibă sau nu religia în orar. Căci pînă și Dumnezeu a zis: „Cere și ți se va da”.