Jurnal de batjocură

Că reuşim să inventăm cele mai năstruşnice insulte şi-apelative e lu­cru ştiut şi acceptat de mulţi ro­mâni c-un zîmbet de ștrengar în colţul gu­­rii. Cînd citeşti un interviu luat vreu­nui străin rătăcit prin diferite col­ţuri al ţării, nu treci bine de-a do­ua sau a treia întrebare, că afli i­me­diat cît de impresionat e el de in­ven­tivitatea românilor şi de crea­ti­vi­tatea asta pitorească a lor, care nu pare să-i slăbească în niciun mo­ment sau în nicio situaţie care-ar îndrăzni să-i ia prin surprindere. Cînd ai un dia­log scurt, de-ai reuşi să-i numeri pe degete şi secunde­le, după salut, studentul străin, de ce­le mai multe ori el fiind aflat în ipostaza celui în cauză, se uită la tine şi te-ntreabă cum se înjură mai pe româneşte sau care-s cele mai des insulte folosite – să le poată folosi şi el cu prietenii, să nu simtă vreun moment că n-a reuşit să se adapteze mediului.

Fie că eşti într-o vacanţă la ţa­ră, în căutare de peisaje care să te facă să simţi c-ai evadat din lumea ta plină de griji, fie că eşti în drum spre muncă în trafic, în mijlocul ca­pitalei, nu scapi fără să-ţi treacă mă­car pe lîngă ureche, din mers, mă­car o vorbă de ocară, în care cineva să-şi fi îndesat prea multă supă­ra­re sau, paradoxal, dar posibil la ro­mâ­ni, prea mult entuziasm. Că vor­bele astea strecurate în meniul vo­ca­bularului au ajuns să-şi găseas­că loc şi-n convorbirile telefonice, în mesaje, pe bloguri sau pe Face­book, asta nu-i o mirare. Poţi să-ţi per­miţi orice exprimare a punctului de ve­de­re, fără să te-oprească cineva – toţi fiind prea ocupaţi să-şi redac­te­ze propriile păreri care variază de la ironie acră, în marea celor citiţi, la adevărate vorbe care defăimea­ză şi-alterează imagini, în marea celor nu foarte pricepuţi în ale ar­tei subtilităţii.

Nu-ţi stă nimeni în cale. De­făi­mea­ză pe cine vrei, la patru di­mi­nea­­ţa, prin orice mesaj redactat fru­­mos în alineate într-un răspuns al Facebook-ului la întrebarea „la ce te gîndeşti astăzi?”. O să-ţi fie şi ţie clar, într-o bună zi, că nu te-ai gîndit la nimic.