Jur de injur sesiunea

Paginul se duce la Judecata de Apoi fara a mai avea timp sa se caiasca pentru pacatele din viata de pe Pamint. Se ridica lin spre cer, iar suflarea si-o uita pe buzele ultimei chelnerite pentru care nu a avut bacsis. De mai are timp sa mai faca ceva, tot pe studenta din anul intii o trage de fusta. Pentru ca pacatul este cel mai dulce din lume si nici un fel de pedeapsa, inainte sau post-mortem, nu il poate convinge pe cel cu viciul in oase sa se purifice. O poate face cu o narghilea, la o adica, dar stim cu totii ca daca scrie “fructe”, nu inseamna ca aromatul sentiment al uitarii nu este un pacat. Primul si ultimul examen din sesiune il prind pe studentul care a chiulit intregul an la fel de pregatit ca pacatosul pentru marele proces.

Degeaba a stat cu o noapte inainte si a numarat fiecare paianjen din sala de lectura, daca gindul tot i-a zburat la buzele cu gust de bomboane Bucuria ale fetei de la Matematica. Nu se va duce nici de aceasta data cu pieptul umflat la tête-a-tête-ul cu profesorul de Politica. Ca stie cine sint “cei patru” din parcul Casei de Cultura a Studentilor sau ca si-a luat costumul de la banchet, nu il va ajuta prea mult. Asta este. Cu nasul indreptat spre pantofii lacuiti, cu buzunarele imbicsite cu intrebari si raspunsuri despre liberalism si comunism, studentul numarul 67 din anul al doilea paseste cu inima aproape strangulata in sala de examen. Nici postul de sapte saptamini nu a fost atit de dur. Iar Marx mai bine se facea clovn decit sa ii scoata pe rusi in strada. Ce ciudsa are acum pe toti filosofii, demnitarii si politicile din lume.

De-ar trece de examenul asta. De trece de asta, jura, jura in fata intregii universitati, daca e nevoie, ca de la anu’, nu va mai fura din frigiderul de pe hol, din cratita studentei cu buze Bucuria.

Lina VDOVII