Joaca de-a fondatorii

Au inceput sa vina saptamina trecuta la noi la scoala, toti la patru ace, in costume inchise la culoare si parfumati discret. Nu pareau a fi din acelasi loc, dar ii lega un scop comun.

Cica parintii si bunicii lor ar fi studiat tot aici, pe vremea cind scoala era o cladire mica si veche, cu un singur etaj. Au ridicat-o cu mina lor, in fiecare zi dupa terminarea orelor au mai pus cite un rind de caramizi. Astfel, pina sa ajunga la scoala copiii, domnii la costum de astazi, cladirea a devenit frumoasa, impunatoare pe linga celelalte din oras.

Insa oamenii acestia bine imbracati vin acum si spun ca toata scoala e construita pe truda si banii parintilor, iar ei trebuie sa-si revendice mostenirea. Si pentru ca fondurile institutiei nu ajung nici cit sa fie creta, bureti si manuale pentru toate clasele, domnii s-au hotarit sa ia cite putin chiar din cladire, o caramida de fiecare.

La inceput nu ne deranja pe noi, elevii actuali ai scolii. Erau doar mici gauri in peretii fiecarei clase, dar nu le luam in seama. Insa pe parcurs golurile au inceput a se mari si parca ce vedeam afara devenea mai interesant decit orele de algebra, geometrie, fizica si chimie. Pina acum, de exemplu, imi placea ora de matematica a doamnei Frecus. N-oi fi fost eu cel mai bun la derivate si integrale, dar macar intelegeam ca modul de “x” trebuie neaparat sa fie pozitiv. Acum parca nici tabla inmultirii n-o mai stiu asa bine. Dar nu ma deranjeaza, mai usor e sa ma uit prin gaura din zid la vreo domnisoara, o masina frumoasa sau scandalurile de cartier ce se mai isca din cind in cind.

De curind, conducerea scolii a incercat sa faca alti pereti, cu ferestre din geam termopan. Imi placeau mai mult cele vechi, din lemn, insa cei de sus stiu mai bine. Doar ca noul zid a intimpinat probleme inca din primele zile, pentru ca a fost facut in graba, sa nu observe prea multa lume schimbarea. Fundatia fusese turnata pentru vechea cladire, asa ca acum nu s-a potrivit cu noul ciment. Asa, azi dimineata a cazut toata scoala.

Ioan STOLERU