Întîi se toarnă nisipul

Studentul e tînăr, dar e plin de via­ță.  N-o fi el copt pe de-a-ntregul, dar ca­­ută să scrie cît mai multe rînduri la „ex­periență”. Numele și prenumele din­tr-un CV nu zic mare lucru, așa că a­tunci cînd e întrebat „da’ tu ce știi să faci?” ar face bine să se priceapă, deodată, la toate. În cît mai multe paragrafe.

E tînăr, spuneam, deci mai are mul­te de învățat. Și cînd să le învețe dacă nu acum? Vede el cum împacă și școa­la și munca, au reușit și alții înaintea lui să le facă pe amîndouă. La început îi va fi mai greu, pînă își va intra în ritm, așa gîndește. Și dacă o să rămînă c-o res­tanță, două, ce-are? Pînă la licență are timp să le treacă.

E drept, poate că a­tunci cînd o să se uite la fișele cu re­zul­tatele de la sfîrșit de semestru nu va mai trebui să își lungească gîtul să vadă al cîtelea e pe prima pagină, cea de sus, dar im­por­tant e să fie pe una din ele. Și-atunci o să aibă o rubrică mai plină decît ceilalți colegi. Și cînd ei o să scrijelească băncile din amfiteatre, el o să fie la muncă și o să se gîndească de la cine să împrumute cursurile.

Studentul e descurcăreț, nu se gîn­dește la eșecuri. O să aibă timp pentru ele mai încolo, acum trebuie doar să pa­veze cărări, iar dalele se așază una du­pă cealaltă. Autostrăzile le lasă pe mai tîrziu, cînd viteza o să îi intre în sînge și cînd va ști că nu va putea trece peste li­nia continuă dintre sensurile de mers. A­­cum se poate plimba pe o stradă cu sens unic fără să se gîndească că în­toar­cerea este interzisă pe asftel de drumuri. Iar cînd el va termina de pavat, ceilalți a­­bia vor începe să toarne nisi­pul.

Cătălina DOBROVICEANU