Închisoarea fără gratii

Mai ți minte cînd erai mic și a­veai un lucru preferat? O jucărie, o pă­turică sau un obiect de care nu te dezlipeai de parcă viața ta de­pin­dea de acel lucru. Te duceai la somn și trebuia să fie mereu lîngă tine, iar dimineața de cum deschideai o­chii verificai dacă încă mai este a­co­lo. Ră­suflai ușurat cînd îl vedeai, iar dacă nu începea o adevărată mun­că de detectiv pentru a descoperi cin­e și în ce circumstanțe ți-a fost luat. De multe ori ți-l lua mama ta ca să îl spele sau să nu te deranjeze la dormit, iar cînd îți era înapoiat ră­su­flai ușurat ca la o victorie ob­ți­nu­tă după o bătălie grea.

Acum ai crescut și te-ai maturi­zat, iar după atîtea lupte, acel lu­cru cîndva drag ție stă aruncat printr-un colț al debaralei sau dat la gunoi ori de pomană. Acum ai prieteni și per­soane de care te-ai atașat, iar te­lefonul îți stă legat de mîini de parcă ar fi prins cu cătușe. Ori­un­de mergi e în permanență cu tine, gata încărcat și pregătit să îți actualizeze cele mai recente poze sau statusuri pe Facebook. Chiar, de cît timp nu ai mai intrat pe Internet? Nu cred că a trecut atît de mult. Te uiți să vezi dacă mai ai un like sau comentariu să vezi cît de apreciat ești. Asta faci înainte de culcare, iar același lucru îl faci cînd des­chizi ochii dimineața.

Te afli într-o închisoare vir­tu­a­lă din care nu mai ai scăpare, în care colegi de celulă îți sînt pixelii și circuitele, iar lumea reală este pen­tru tine ceva ce se întîmplă în­a­fara online-ului. Prietenii tăi sînt cei din spatele ecranului, blo­cați în aceeași realitate cu tine, dis­cu­țiile se transformă în chat, iar com­plimentele în likeuri sau mai nou gif-uri. Eliberarea din această lume este doar în mintea și voința ta, deoarece depinde doar de tine de cît de mult îți dorești și în care lume vrei să trăiești. În cea vir­tu­a­lă sau cea reală.