Incatusarea lui Azazel

Daca fumez cu mina dreapta, Azazel vine si se asaza pe umarul sting. La inceput se agata de cotul lipit de coaste, a miinii libere, care neavind ce sa tina, se chirceste in retragere, lipsindu-se benevol de toata binecuvintarea incheieturilor, ca sa se faca-napoi una cu trupul. Compact. Numai prin astfel de locuri sigure si stabile se catara Azazel, pina ajunge sa-mi sufle in ureche. E moale si  putin incretit, ca o dantela necalcata, abia scoasa din masina de spalat.

Nu vine din prima cind il chem. Trebuie sa-l strig si sa ma uit aiurea, in jur. Daca simte ca l-as dibui din coada ochiului macar, ramine incolacit intr-un cotlon prafuit.  Ma uit in alta parte. Abia atunci tisneste Azazel cu ghearele arcuite spre ochii mei. Nu ma feresc niciodata.

Exercitiu de zbor

La inceput se fitiia dupa mine, gelos pe orice pix as fi luat in mina. “Azazel, i-am spus, trebuie sa nu ma iubesti, sa nu-ti pese ca n-am timp de tine. Las’ ca te iubesc numai eu”. Si l-am lasat singur, pe hol. De atunci, Azazel a inceput sa se uite ore intregi in gol, fara sa mai faca nimic. Raminea cataleptic, electrizindu-se treptat, pina capata, fara macar sa-si dea seama, forma ascutita a unei ferestre de inchisoare medievala. Parea ingrozit si cind nu mai suporta, evada dupa frigider. Iesea de-acolo la fel de-ngrozit si mi se lipea de git. Voia sa-l scap.

Pina in clasa a sasea, eram convinsa ca pot zbura. Dadeam din miini si ma-nvirteam repede, repede. Exersam in fiecare zi in camera mea. Pina m-a prins mama. Mi-a spus “Treci si-ti fa temele, nu te mai prosti!”. I-am pomenit asta lui Azazel, sa inteleaga ca eu n-o sa-l trimit la teme. N-are decit sa priveasca-n gol pina s-o evapora. “Nu te mai prosti!”, m-am zbirlit la el. “Nu te mai fofila si ia-te-n piept cu ce ti se-arata. Doar nu vrei s-adormi ca sa uiti tot! O sa te faci mare, lenes si gras!” in fiecare dimineata de atunci, ma trezesc cu el infulecind din mina mea. Nu-l vad niciodata mai fericit.  Cred ca-si inchipuie c-o sa ma termine in citiva ani.

O sa-l prezint familiei. Trebuie sa-i cumpar o cusca prezentabila. O sa-i iasa din cap toate bazaconiile azazele cind va privi in jur de dupa gratii. Si-o sa se prefaca-n motan ca toti motanii.

Oana OLARIU