Fericire moldovenească fără ambalaj

Pe malul celălalt al Prutului se află oameni care vor­besc limba română și cred în România poate mai mult de­cît noi, cei care stăm deja pe pămîntul ei. De multe ori, aceștia spun că vor să vină în țara noastră și să beneficieze de bucuria pe care ea o oferă. Dar oare România poate să le ofere măcar locuitorilor ei fericire? Nu prea. Nu are cum să le ofere asta și celor care visează să ajun­gă să locuiască în ea. Malul acesta al Prutului nu este cu mult diferit de malul celălalt. Poate oferi cel mult bucuria unui vis împlinit, dacă acei oameni vin aici să se sta­bi­lească. Le oferă bucuria libertății de exprimare și lejeri­ta­tea de a alege cine să-i conducă și cine nu fără ca fa­mi­lia să se supere că nu au ales ca ei.

Însă ei, moldovenii, aduc în România ceva ce ro­mâ­nii au uitat pentru că grija banilor și a datoriilor față de stat, de bănci, de copii devine de la an la an mai mare, și a­nu­me bucuria de a avea o familie și fericirea pe care doar cei din Republica Moldova o au. Vin aici și ne arată că atunci cînd bei un pahar de vin, cu cei din familie trebuie să te bucuri. Că atunci cînd fredonezi melodiile preferate trebuie să o faci cu zîmbetul pe buze, la fel să fii și atunci cînd muncești.

De fapt, această bucurie este în construcția lor, a mol­dovenilor. O răspîndesc pe cît se poate și le ara­tă r­o­mâ­ni­lor că și ei se trag din același neam ca un act de solida­ri­tate. Românii trebuie să înțeleagă că dincolo de Prut sînt o parte din ei și că fericirea cu care trăiesc mol­do­venii se află și în inimile lor.