Fereastra, vecinul, robinetul

Cu toții cred că am trecut prin a­cea fază în care nimic nu pare a fi mai surprinzător decît să privești încontinuu prin geamul casei, poate, poate ceva in­teresant va lumina cumva ziua. Cînd o singură persoană face asta, conside­răm comportamentul acesta bizar sau chiar ciudat de înfiorător însă cînd mai mulți se strîng pentru a se holba la pisica ve­ci­nului, atunci automat de­vi­ne un fe­no­men pe care mulți trebuie să-l vadă.

Altfel cum am putea afla dacă plă­cinta pe care o pregătește bunicuța de pes­te drum este cu mere sau brînză. Sau poate nici măcar nu este o plă­cin­tă, ci un cozonac ciudat de plat. Sau uite, tipul de la etajul trei s-a apucat din nou de alergat împreună cu cîinele lui. A nu, ronțăitorul de oase avea o pată nea­gră sub ochiul stîng, acesta are una gri.

Toate pot părea lucruri fas­cinante pentru unii, sînt mici plăceri vi­novate și nimeni nu le spune nimic pentru că sînt în minoritate. Dar o pro­blemă tresare atunci cînd majoritatea în­cearcă să invite cu forța mi­no­ritatea, „hai să te uiți și tu pe geam, mulți fac la fel”. Dar poate că restul vrem să bul­bucăm ochii la focul a­prins de la a­ragaz sau cum se învîrt hai­nele în mașina de spălat. Pur și simplu uneori nu ne pasă, este doar o fe­reastră cum a­cesta este doar aragaz. Ni­mic mai mult, ni­mic mai pu­țin. După aceea, cu toții vom trece mai departe la alt­ceva, nu știu ce, poate la cum curge a­pa de la ro­binet.