E liniște acum

Așa cum spunea și Tolstoi, „toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel”, deci, fiecare familiile își manifestă nemulțumirile, frustrările, în diferite moduri. Sînt momente în care situația poate degenera, iar lucrurile pot lua o cu totul altă întorsătură, doar pentru că din cauza unor gînduri care le acaparează gîndurile cu totul, oamenii pot uita de propriile principii.

Am acum stickere lipite peste tot pe ușile dulapurilor. Sînt de un roz bombon tare adorabil, iar pe ele e scris, cu un albastru de culoarea cerului senin, „casa noastră are nevoie de liniște”. Nu mai adormim pe zgomotul produs de oalele care se loveau una de cealaltă în bucătărie în timp ce colegii mei de apartament se certau, plini de patimă, în fiecare seară. Așa își încheie ei ziua, mă gîndeam de multe ori și adormeam cu gîndul că o relație sănătoasă presupune ca tu și partenerul tău să intrați zilnic în conflicte produse de cele mai mici frustrări ale fiecăruia dintre voi. Doar așa îmi arătaseră și părinții mei, iar asta era și ceea ce vedeam și pe stradă din ce în ce mai des. Am ieșit din toate relațiile în care intrasem pentru că mi se părea totul prea calm, aveam impresia că nu există iubire dacă nu avem motive de ceartă. Cum va mai fi împăcarea mai dulce dacă, de fapt, noi nu ne certăm niciodată?

Colegii mei au plecat acum, s-au căsătorit, fiecare dintre ei cu persoane diferite, persoane care nu abuzează de răbdarea lor și care nu le distrug bucătăriile seară de seară. Eu am rămas însă în apartamentul împînzit de stickerele roz pe care ei le lăsaseră înainte să plece. Păcat că n-au lăsat și un ghid în care să-mi explice, pas cu pas, cum să trec peste exemplul care a mai pus încă o cărămidă la temelia idealizării unui cuplu disfuncțional, dar care pare uneori fericit.