Dragi colegi, va iubesc

E mai rau ca la biserica. Atunci cind mergem sa ne spovedim, unele pacate le marturisim, iar altele le spunem “voalat”. Oricum preotul nu poate sa ne citeasca toate gindurile. Dar sesiunea e cu totul altceva, nu mai putem sa mintim pe nimeni, nici chiar pe noi insine. O data in viata trebuie sa fim sinceri, daca nu cu mama noastra care ne da bani sa stam in Iasi, macar cu noi insine. Asadar, eu recunosc. Nu mai vreau sa fiu nesimtit si sa mint cu nerusinare. Deci, adevarul este ca eu nu invat deloc. Nu sint un student constiincios si nu am nici un motiv ca sa ma laud cu ceea ce fac eu la facultate. Dintr-un motiv foarte simplu, eu nu merg la ea. Nu este o relatie de antipatie intre noi doi, mai bine zis ar fi una de incompatibilitate.

E aceeasi situatie ca la unii politicieni. Nu poti avea o afacere si sa fii si ministru in acelasi timp. Acum, nu am cum sa scriu si sa incerc sa dau sfaturi sau sa scriu despre modalitatile de a invata mai usor si care sint modalitatile de a copia. Sint pe linga acest subiect. Asadar, vreau sa imi conving colegii sa ma ajute si in acest an. Ii rog sa nu se enerveze pe mine, sa nu ma certe si sa ma faca ipocrit sau nesimtit pentru ca le cer cursurile. A fost o perioada mai “dificila” pentru mine si nu am reusit sa ma “integrez” in al doilea an de studii. Vreau sa trec cu bine de sesiunea aceasta, iar dupa, promit ca am sa ma schimb. Poate nu si-au dat seama, dar eu ii iubesc, desi uneori nu-i salut pe strada. Chiar daca mai rid de mesajele trimise de Roxana, fata cu “mass”-urile, nu inseamna ca nu tin la ea. Sint cu totii colegii mei si imi ajunge pentru a-i iubi.

Doamne, cred ca iar am zis o minciuna!

George GURESCU