Doar o poza sa-ti mai fac

As fi putut sa fiu un dragon, un cal maiastru sau macar o libelula mai frumoasa. In schimb sint o musca, de fapt un punct negru pe foaia asta murdara la care se chinuie de doua zile cel pe care-l vad acum ca roade virful creionului in timp ce ma priveste absent.

Sta toata ziua si se uita la filme pe care nu le intelege. A auzit de la prieteni ca sint avangardiste si e convins ca trebuie sa le urmareasca pentru a fi in rind cu lumea mondena. Iar ca sa creeze, e necesar sa fumeze pipa si sa bea ceai negru jumatate de zi.

Am auzit ca atunci cind iese alearga dupa oameni care lucreaza la diverse publicatii si ii roaga sa scrie despre operele sale. Niciodata nu-i multumit de articole si ii acuza pe ceilalti ca nu-l inteleg. Observ ca tot aduna linga mine un teanc de reviste de cultura. Se vede dupa netezimea lor ca nu le citeste, dar probabil ii place sa fie vazut cu ele la brat mergind prin oras sau uitindu-se la nimicuri prin anticariate. Cel mai probabil se mustra singur pentru ca nu lectureaza si isi propune ca intr-o zi sa-si faca timp si sa le ia pe toate la puricat, doar, doar mai prinde “talent”. Pina atunci se bazeaza pe inteligenta lui nativa si pe harul care este sigur ca-l are din copilarie. Are impresia ca la nastere ursitoarele i-au pus in fata o pensula, o caseta cu Janis Joplin si o poza cu Picasso si el le-a ales pe toate. Poza inca o poarta in geanta oriunde merge, doar ca-i cumparata de acum trei ani de la un festival de arta moderna tinut undeva intr-o padure.

Azi, de mai bine de jumatate de zi, il tot aud vorbind la telefon cu prietenii despre cum vrea sa mearga la mare, sa bea vin rosu si sa faca baie in mare noaptea. De-abia astept. La cit de lenes e, sigur nu stie sa inoate.

Ioan STOLERU