Din lumea lor
Pastila de după 7 iunie 2012 Niciun comentariu la Din lumea lor 0Prima poveste pe care a scris-o avea ca personaj principal un iepure pe nume Iepure. Joanne avea zece ani și îi povestea surorii sale cum a căzut într-o gaură în pămînt, unde a mîncat căpșuni cu familia ghemotocului alb, care, mai apoi, a făcut vărsat de vînt și a fost vizitat de prietena lui albină, doamna Albină. A început să scrie în autobuze, pe tren, pe niște caiete pe care le ținea în poșetă, la subsoară, aproape de inimă.
Ronald știa la patru ani să citească și să scrie fluent. Dar nu engleza pe care a învățat s-o înșire cu o caligrafie ireproșabilă pe paginile albe l-a mînat spre a-și urma visele, ci limba latina. În adolescență o stăpînea fără cusur și ei i-au urmat, într-un firesc ieșit din comun, greaca, finlandeza, ca apoi să-i poposească printre pagini propriile sale limbi, create pe manuscrise încîlcite, indescifrabile. De plăcere.
Cînd era mic de tot, George nu citise „Împăratul muștelor”. Dar scrisese niște povestioare despre o insulă ocupată de țestoase care se omorau una pe cealaltă în intrigi din ce în ce mai complexe. În timpul liber, colecționa reviste de benzi desenate, își trimitea roboții din paginile nuvelelor sale să cucerească un viitor sinistru și înfiorător și studia jurnalismul.
***
Ronald (J. R. R. Tolkien), Joanne (J. K. Rowling) și George (George R. R. Martin) și-au făcut casă pe tărîmul orcilor, piticilor, magiei, a măturilor zburătoare sau a dragonilor. Lăudați, înjurați, apreciați sau criticați, aceștia au meritul de a fi pus cărțile din nou în mîinile copiilor care riscau să irosească plăcerea de a citi o carte, înrobiți de suprafața lucioasă a tastaturilor. Prin lumea ireală pe care au creat-o au adus înapoi, încet, copiii către realitate.
Ca ei ar putea fi mii, milioane. Acestea sînt însă doar cazurile fericite ale celor pe care, în ciuda poveștile de viață atît de diferite, i-a legat un moment. Acela în care, prin muncă, șansă sau intervenție divină, lumea i-a văzut și i-a supus inspecției sub reflectoare.
Cătălin HOPULELE









Adaugă un comentariu