Despre Ea

Stingheră și vlăguită, fără spe­ran­­ță și uitată. Meritele ei sînt mai mult aspru criticate decît recunoscu­te public. Nu se simte bătrînă, ci doar lip­sită de susținere. O doare. Ști­e că poate și merită mai mult. Nu mai vrea să trăiască înconjurată de pre­judecăți Își scutură bine haina de praf și se uită-n jur. Ce-i de făcut? Ve­­cinii nu o mai plac demult, chiar da­că în trecut se băteau pentru ea. A în­cercat să își apere interesele și o­noa­rea. Acum și le-a pierdut.

E ferm convinsă că, doar prin cî­te­va acte semnate, totul va reveni la nor­mal. Se îmbracă cu cele mai bu­ne haine și bate la uși. Răspunsul nu întîrzie să apară. Își asumă că poa­te să țină pasul cu lumea. Se încrede în doamna drăguță care pare să aibă răspunsurile tuturor în­tre­bă­ri­lor ei. I se promit, pe rînd, renume, pres­tan­ță, eleganță și prosperitate. La în­ce­put i-e greu să creadă că toa­te da­ru­rile sînt pentru ea, s-a dezobiș­nuit  să fie pe picior de egalitate. I se ve­de din nou sclipirea din ochi. Poa­te ar fi bine să nu se mai des­cum­­pă­nea­s­că așa ușor, la urma ur­mei soarele e pe cer și cînd îl acoperă no­rii. Parcă deja vede dimineața în care lumina puternică o s-o tre­zeas­că prin dra­pe­rii. Își spune, mai mult pentru sine, că un compromis nu poate fi chiar atît de greu de în­durat, mai ales cînd nu se întrevăd al­te soluții. Speră la un trai mai bun.

Cu tot setul de încurajări, parcă se simte în formă. Și ce dacă, la ni­vel de fond, nu s-a schimbat încă ni­mic? Făgăduiește să respecte toate pro­misiunile, chiar dacă e a doua ța­ră în topul corupției din Europa. Cît e primită cu brațele deschise, toa­­te ce­lelalte sînt ca și rezolvate. Ni­ci cri­vățul nu e o tragedie, dacă știi cum să privești lucrurile.

Livia RUSU