De la mici la mare

Piața Universității a cerut și Pie­ței Universității i s-a dat: Guvern nou-nouț, de altă culoare și asezonat cu un mini­stru (propunere încă, în momentul în ca­­re scriu textul) al Educației care are a­tîta treabă cu învățămîntul cîtă am eu cu speologia.

Dar nu contează, băieții buni care au ie­șit la protest au spus că, în caz de ce­va, revin, fac iarăși „revoluție” și îi dau jos și pe noii netrebnici. Și tot așa, cu noi proteste pentru noi guverne și pre­șe­dinți pînă cînd o să fie bine.

Acum, nu trebuie să fii expert în psi­­hologie și sociologie ca să-ți dai sea­ma de cîteva chestii de simț comun:

1. La un al doilea protest vor ieși în stradă considerabil mai puțini oameni. Se pierde cheful și energia și lumea va a­vea iluzia că oricum ceva, ceva tot s-a schim­bat de la primul.

2. Pînă să-și dea oamenii seama că nici cu cei noi de la conducere nu prea mer­­ge treaba, vor trece ani „buni”. Mă re­fer aici bineînțeles la mase, la cei ca­re votează.

3. Pe cît pariem că iar o să se bage pla­­­ca cu „nu merge bine că ne-au lăsat țara săracă, au furat ăia dinainte tot”?

Să nu fiu înțeles greșit, nu sînt îm­po­­triva protestelor, ba chiar le susțin. A­­tîta timp cît au o miză, un miez solid. De exemplu, în Piața Unirii din Iași, în fiecare seară după ora 6, se strîng în­tre cinci și zece oameni de diverse vîrs­te și strigă „Jos Băsescu!” și alte de-as­tea. Pe­semne sînt prea ocupați cu pro­tes­tele ca să mai vadă ce se întîmplă pe la Bu­cu­rești și ce guverne „cinstite” se pro­­pun. Mircea Badea mai lipsește prin­tre ei.

Să protestăm, deci, dar nu doar de dra­gul de a o face. Nu ca să-l vedem pe Bă­­sescu afară din Cotroceni sau pe An­­tonescu mai devreme-n Parlament, ci ca să ne trezim (apropo de Crin) mai îm­­păcați cu locul în care ne-am născut. Să protestăm cu capul și nu cu pumnul și pi­ciorul, că multe nu prea ne-au mai ră­mas de făcut într-o țară de oameni sfîrșiți.

Ioan STOLERU