De la cruce pîn’ la inimă

Nu îți amintești, dar cînd ți l-am agățat întîia oară de urechile acelea mici ai plîns de nu știam cum să te oprim. Era dintr-acela rusesc, cu două bobițe rubinii la încuietoare, ușor, că abia îl simțeai în palmă. Nașa ta de botez a ales modelul, așa se obișnuiește. Toată lumea îți zicea că ești cochetă, dar tu abia puteai să mergi. Gîngureai ceva și rîdeai cu gura pînă la urechi, cine știe ce voiai tu să zici. Tare ai fost guralivă…

***

Cum te lua cineva în brațe, cum îi trăgeai lanțul de la gît. Îți fura ochii auriul acela lucios și pandantivul în formă de cruce sau de potcoavă. Mai tîrziu ai avut și tu unul, atît de fin era, ca pentru o păpușă de porțelan. Îl ai și acum, te-am văzut purtîndu-l cu aceeași inimă bombată și mică. Și mai ai și inelul pe care l-ai primit la 14 ani, acela pe care l-a purtat și mama ta la aceeași vîrstă. Ea avea degetele mai groase, așa că te-ai dus la bi­ju­tier și l-ai făcut pe măsura ta. L-ai ținut pînă a început să-ți fie prea strîmt, așa că l-ai mutat pe inelar. Rîdeai că vara te bronzai cu urme, dar nici că ți-l scoteai vreodată. Mai ții minte brățara de la 18 ani? Și pe aceea ai purtat-o pînă ai agățat-o de-un nasture și i s-a rupt o verigă. Ce rău ți-a mai părut, erai cît pe ce să pierzi zorzoanele în formă de lacăt și cheie pe care încercai mereu să le unești. Încă nu ai reparat-o, de cînd tot zici că o vei purta iar. Acum trebuie să îți vină la fix, ți s-au mai împlinit încheieturile.

***

Știu că nu te-ai lăudat nicio­da­tă cu valoarea lor. Pentru tine costul lor se măsoară în dragostea pe care o ai pentru cei care ți le-au dăruit. Asta îți trece prin degete, prin lobii urechilor și prin jurul gî­tului, la fel cum trece curentul electric prin aur.