Cursul dintre ani

Te trezești la șapte dimineața și-ți spui că timp e destul, doar cursul e peste-o oră și stai în cămin, faci numai cinci minute pînă la facultate, așa că adormi la loc. Apoi la șapte jumătate, dar încă-i tot timpul din lume, mai moțăi cu snooze-ul telefonului pînă la fără 10.

Cînd e somnul mai bun dacă nu la opt dimineața? La curs oricum nu-i prezența obligatorie, și tu ești un deștept, le știi pe toate dinainte, mai bine mai dormi puțin, să nu începi ziua cu fața umflată și mintea obosită.

Cineva trîntește ușa. E trecut de trei după-masa și ți-ar fi plăcut să mai dormi puțin, dar ți-a sărit somnul. Mai bine că nu-i apă caldă în cămin la ora asta, faci un duș rece, să te trezești mai bine. Mai ai aproape trei ore la dispoziție să-ți faci temele pentru seminar, așa că te așezi la masa de scris. Trece jumătate de oră și abia ai legat o frază și două cuvinte, te simți prea moleșit. Probabil ai dormit prea mult. Cum nu reușești să scrii prea mare lucru, te gîndești că-i o idee mai bună să nu mai mergi diseară. Oricum, cine naiba pune seminariile astea la șase seara? E deja timpul să te întîlnești cu adevărații colegi de clasă, clienții și barmanii de la cea mai apropiată terasă. Cum ești student eminent și-ai bursă de cînd a început semestrul, îți permiți să stai aici pînă la patru, a doua zi. Îți mai rămîn și bani de taxi, Copoul fiind greu de urcat la ora asta, prin frig.

Te trezești la șapte dimineața, mai dormi puțin pînă la două la amiază și-ți dai seama că ai terminat facultatea, colegii-au rămas cei pe care-i cauți pe net cu două zile înainte de-un examen să-i întrebi dacă au toate cursurile și profesorii cei pe care cu nonșalanță i-ai salutat, pe unii pentru prima oară, la cursul festiv.

Ioan STOLERU