Cum să apuci dracul de coadă

Dacă Dănilă Prepeleac nu ar fi a­vut norocul de a da de draci pentru a-i păcăli şi a le lua banii, oare ce ar fi făcut? Probabil ar fi trăit în conti­nuare în sărăcie, iar Creangă nu ar mai fi scris povestea. Dar realita­tea este alta, în zilele noastre drăcu­şo­rii humuleşteni au căpătat alte for­me. Forme pe care noi trebuie să le deşi­răm şi apoi să le întindem ca pe un pod spre drumul pe care vrem să mer­gem. Căci asta e problema de fapt, ştim încotro vrem să ne ghi­dăm paşii, însă ori nu găsim potecile po­trivite, ori cele deja pavate sînt des­tul de greu de urmat.

Iar asupra noastră, a studen­ţi­lor, cineva a strecurat cu sita deasă opor­tunităţile. Avem reducere la transport, putem găsi mai uşor un job part-time şi putem sta la cămin, un­de taxele sînt mult mai mici decît la gazdă sau putem beneficia de bur­se pentru studiu în străinătate. Desi­gur, ele necesită un grad minim de e­fort, dar nu sînt imposibile nimă­nui. Şi cum, cu toate acestea, buzu­na­re­le studenţilor nu sînt grădini zoologice pentru lei, o pereche de ochi înzestrată cu puterea privirii optimiste ar fi benevenită. Căci trebu­ie să ştim cum să apucăm „dracul” de coadă fără să ne facem rău.

Noi sîntem generaţia plină de idei, dar cu nivelul curajului sub po­tenţial. Ştim unde vrem, dar ne îm­piedicăm să ajungem acolo. Tre­buie să ne agăţăm de fiecare oportunitate ivită, să căutăm să deschidem uşile, chiar dacă par a avea la­căt.

Aşa că, dacă ne dorim să fim sus, nu avem decît să căutăm mij­loa­cele şi să nu uităm că de ceva timp s-au inventat avioanele.