Cum am ajuns vînat

Să vrei și să poți

Ți-ai împachetat o tolbă de săgeți și un arc pe care cu greu o să le cari în spate. Ai mai mototolit și o bucată de hîrtie pe care ți-ai scris un soi de plan și ai îndesat-o în buzunarul de la piept. E scris cam stîngaci și lip­sesc litere și cifre, dar ești sigur că o să re­u­șești să îl regîndești pe drum. Unde te duci, nici tu nu mai știi. Știi doar că vrei să duci o luptă ca să îi stîr­nești pe cei din jurul tău să te îngrădească și să le demonstrezi că nimic nu o să fun­cționeze.

Așa ești tu. O să te prin­dă cu un lanț și o să te strîngă, dar nu îți pasă. Ai un pas apăsat și ai impresia că sub papucul tău se ascunde o lu­me întreagă. Uite, chiar ai o nouă zi în fa­ța ochilor tăi și deja o guști pe vîrful lim­bii. Ca atunci cînd iarna ți se ning bu­zele cu fulgi.

Să vrei și să nu poți

Aseară iar a nins. Cînd te-ai trezit, te-ai dus la fereastră și ai scrijelit ful­gii care s-au aliniat în fața geamului tău pînă ai simțit că ai doar ace în vîr­ful degetelor. Ai suflat în pumni și ai of­tat. Tocmai azi, cînd îți simțeai nă­ri­le invadate de un aer cald și de mi­ro­sul ploii primăvăratice. Lasă, ți s-a spus că încercînd să îi schimbi pe al­ții îți vei pierde propriul control și o să uiți care îți e locul. Ai picat în cap­cană și aștepți să îți primești pedeapsa pro­mi­să. Ești resemnat și ți-ai gă­sit un punct în care să privești pînă a­dormi. Ai uitat că emoțiile tale sînt ce­le mai periculoase capcane din care tu poți să ieși, dar propria-ți libertate nu mai are mîini pe care să se sprijine. Nu i le-ai tăiat tu cînd ai plecat la drum cu un plan pe jumătate în­cro­pit?