Cu P. în turbincă

De Ziua Europei, eu i-aș cum­păra continentului pe care m-am trezit o turbincă uriașă în care să încapă Putin și toți a­co­li­ții săi. M-aș tăvăli de rîs să-i văd pe jumulitorii oa­me­ni­lor ne­vi­no­va­ți prinși într-un sac strîns la gu­ră, în care să pri­mească aer cu por­ția și asta doar atunci cînd s-ar tăvăli de du­rere și-ar striga în gu­ra mare „nu mai pot, nu mai fac, dați-ne drumul și ple­căm în lu­mea noas­tră fără s-o mai a­mă­rîm pe-a voastră”.

Ar fi măcar o drep­tate simbolică pen­tru cei că­ro­ra le-au fost călcate, vi­o­la­te și su­grumate te­ri­­toriile, ță­ri­le, ora­șe­le, ca­se­le și fa­miliile. Cînd bu­ni­că-mea îmi povestea, în va­can­țe­le pe care mi le pe­treceam la ea, cum militarii ruși au năvălit în sat, în curtea părinților săi și în casa lor, abia mai puteam respira. Mă furnica pe șira spinării de fi­ecare dată cînd îi imita pe ruși. „Babușca, fete, fetele unde sînt?” îi sp­uneau ne­mi­loșii străbunicii-mele în timp ce ea îi mințea tremurînd că nu are. Fetele în schimb stăteau pitite într-un oboloc vechi în șandrama.

Ru­șii intrau și a­colo să verifice, însă se mulțumeau cu plăcintele găsite pe sub niște zdren­țe, special „ascunse”  de bătrîna care-și ocrotea fetele cu pre­țul vie­ții. Alte tinere însă nu scăpau și terminau violate ca de săl­ba­tici. Po­veș­ti­le bunicii mele se petreceau acum 60 de ani. Azi rușii sînt și mai în­se­ta­ți de sînge. Rup capete, incendiază probe și provoacă haos. De Ziua E­u­ropei, Ucraina și-a numărat rănile peste care mare comunitate con­­ti­nen­tală a pus pansamente subțiri. Odinioară, erijîndu-se în ocrotitorul lu­mii ortodoxe, Rusia a ținut în chingile sale Europa de Est mai bine de pa­tru decenii. Acum îngerul căzut la începutul anilor ’90 vrea iar să-și re­deschidă aripile și să se înalțe spre cer. Și noi, europenii, nu strigăm la uni­son: „Pașol, na turbinca, Rusia!”, pentru ca Putin și cu toți ai lui să vadă iadul pe pămînt.