Cu lecția-nvățată

– Ce vrei să te faci cînd ai să fii mare?
– Șef.
Mircea e un băiat inteligent. Așa i s-a spus de mic și de-a lungul ani­lor i s-a tot repetat pînă a băgat bine la cap. Mircea o să ajungă un om im­portant, cu o carieră de invidiat și cu mulți bani..

Acum își caută de lucru. De dimineață tot scrie în CV-ul ăla, de parcă ar avea 50 de ani vechime. Să nu cumva să uite vreo calitate, vreun job pe care l-a avut sau să greșească vreo literă la cît de bine vorbește el limbi străine. A trecut toate diplomele pe care le-a primit la școală, ca să a­rate că de mic a fost studios. La facultate nu a mai avut timp de premii, a­colo a învățat lucruri care să-l ajute în viață. Cum să se descurce cu in­vi­dioșii, cum să conducă o echipă și cum să își pregătească un discurs în pu­blic. E foarte bun la asta. N-are trac, pare sigur pe el, de parcă ar fi fost fă­cut să fie plăcut de oameni. Ar putea trece și asta în CV, poate l-ar a­ju­ta. Deja a scris că e sociabil, își face prieteni ușor, se descurcă în condiții de stres și e un bun coordonator de echipe.

La experiență are dubii. Pentru ce vrea el să se angajeze, nu prea a e­xer­sat. Poate totuși nu o să se observe prea tare la interviu, o să încerce să pară sigur pe el, se pricepe la asta. Cînd va fi întrebat de ce crede că este potrivit pentru post, o să zică răspicat: „m-am născut pentru asta!”. Nu degeaba a crescut cu vorba asta în minte, de a ajuns să o spună ca pe-un crez.

Cu atîtea pe cap, nici nu și-a dat seama cînd a ajuns la firma unde vrea să se angajeze. Intră în birou încrezător, își știe discursul, nu are emoții.
– Ce post credeți că vi se potrivește?
– Cel de șef!