Criza de tovarăși

Avem nevoie de-un război. Să cur­gă sîngele rîuri, să se prăvale pămîntul sub picioare. Să răsune chemarea la ar­me în toată țara, să pîrjolim cîm­purile și să otrăvim fîntînile. Avem o criză.

Avem nevoie să fim mințiți. Să vi­nă cavalerul în armură albă, cu sabia de plastic. Să ne spună că ne va salva de dușmani, că nu e nevoie să ascuțim topoarele și să adunăm furcile. Să stin­gem torțele și să ne întoarcem la fa­mi­lii, căci el și tovarășii lui ne vor ajuta. Avem un FMI.

Avem nevoie de-un dușman. Un Moțoc înșelător care să ni se fi băgat pe sub piele fără ca noi să ne dăm sea­ma. Un mișel care să se fi aliat cu ade­vă­rații cotropitori ai țării, dar care să fie aruncat în mîinile noastre cînd aces­tea vor cere sînge. Avem un Boc.

Avem nevoie de aliați. Avem ne­vo­ie să-i vedem pe alții care, puși la pă­mînt, să se ridice împotriva asupritorilor și să își ceară înapoi drepturile pen­tru care au muncit toată viața lor. Avem nevoie ca ei să învingă sau ca ei să reziste. Îi avem pe greci.

Avem nevoie de sînge. Să facă ei pri­mul pas, să arunce ei prima piatra ca noi să ripostăm. Să ne dea motiv să ne trezim din somnul capitalist pe ca­re îl trăim în ultimii douăzeci de ani. (Nu) Avem salarii.

Avem nevoie de răbdare. Să zîm­bim cînd ne înjură, să ne ștergem scui­patul de pe față și să ne facem că nu auzim amenințările. Să stăm pe loc cînd vin spre noi și să nu ne urnim. Să ne aducem amine că „pe aici nu se trece!”.

Avem nevoie să fim iar frați căci al­tfel n-avem speranțe.

Cătălin HOPULELE