Crăciunul într-un Excel

„Încă un tabel și mă duc acasă”, și-a repetat toată ziua-n gînd contabila. Asta se întîmplă tot timpul, se a­fun­dă-n muncă și trece viața pe lîngă ea. În curînd îi vor ple­ca și copiii de acasă, iar ea tot la biroul de la ser­viciu va fi, în loc să le facă cu mîna de pe peronul gă­rii. E deja de­cembrie, iar în curînd anul se încheie. De fiecare dată cînd trage linia, își dă seama că a mun­cit mai mult decît a iubit sau a zîmbit. Zilele trecu­te, cînd era la metrou, ve­dea oameni cu cadouri în mînă și nu știa ce se în­tîm­plă.

S-au aprins deja luminile pe străzi, iar în vitrinele ma­­gazinelor au răsărit brazii împodobiți. Chiar și așa, ea nu a observat nimic din toate astea. Este deja mij­locul lu­nii decembrie, dar încă nu și-a dat seama că săr­bă­to­ri­le-i bat în ușă. Probabil nici la serbarea de la grădiniță a fiicei ei mai mici nu va ajunge. La șe­din­țele cu părinții me­reu întîrzie, iar anul trecut a uitat să-i cumpere ca­do­ul pe care trebuia ca fetița să-l primească de la Moșul, în fa­ța colegilor ei. În schimb, a improvizat educatoarea un cadou. Anul acesta, a spus deja că nu ajunge la festivita­te, dar măcar a re­zol­vat cu cadoul.

I se pare că și anul acesta se va împiedica de in­sta­­la­ția de prin casă, în încercarea de a ajunge în pat, ca să mai fure cîteva ore de somn. Nu a mai îm­po­do­bit un brad de cel puțin cinci ani, acum de asta se o­cu­pă copiii. De tot atîția ani încoace, sărbătorile în­seamnă mult somn și cîte un zîmbet aruncat pe fugă ce­lor dragi, dar prea puțin timp petrecut cu ei. Nici nu mai știe ce înseamnă sărbătoare pentru ea. Și-ar dori ca „încă un tabel și mă duc acasă” să nu-și mai aibă lo­cul în viața ei. În schimb, se conformează și-și vede în continuare de calcule, sperînd că soțul ei și-a a­min­tit să cumpere bradul de Crăciun.