Cod de bare pentru suflet

Odată cu dezvoltarea tehnologiei, amintirile au fost și ele am­ba­la­te într-un pumn de microcipuri și expuse ca produse pe un ecran. Noul trend „Your memories on Face­book” și-a îndeplinit scopul. Nu doar că ține evidența locurilor și persoanelor cu care ești prieten, dar are grijă să îți împrospăteze me­moria în caz că ai uitat. Plus că, da­că se întîmplă să afișeze ceva care îți stîrnește încrețiturile de pe frun­te, poți rezolva ușor doar cu un click. Renegarea amintirilor nu a fost nicicînd mai simplă, dacă le vrei, dai share, dacă nu, faci clic pe „X” și dispar. Asta pentru că spa­țiul virtual trebuie să fie perceput pozitiv, ca o rază de soare care stră­punge norii de ploaie.

Însă nu-i decît un talcioc ieftin unde se vinde iluzia fericirii la su­prapreț. Aici parcă gîndurile ar fi făcute din turtă dulce, răul necesar nu mai există, iar toată viața nu faci decît să ieși cu prietenii și să mergi la petreceri. Încercarea de a a­duce oamenii a­proa­pe de teh­no­logie nu face decît să dezumani­ze­ze și să arate slă­bi­ciu­nile. „Cînd pri­vești adînc în me­diul virtual, atunci mediul virtual se reflectă în ti­ne”.

O parte din viață se generează a­utomat ca un cod de bare. A­min­tirile nu mai au nici gust, nici mi­ros, aproape că nu mai au nici oa­meni, numai poze și comentarii. Nu le mai întinzi prietenilor un ca­iet pe care să scrie ce știu despre ti­ne, despre ei și despre lume în ge­neral. Scrisul lor, mirosul de hîrtie, zîm­betele și bujorii care apă­reau după ce îi rugai să complezete „O­ra­co­lul” s-au transformat într-un print screen salvat într-un document word.