Ciripiturile poștașilor
Pastila de după 28 februarie 2012 Niciun comentariu la Ciripiturile poștașilor 0Pînă la cititorul de promptere, multe decizii ale celor de sus au ajuns la oameni din gură în gură. Iar, înainte, se plătea cîte un om cu voce răsunătoare ca ordinele de la mai mari să ajungă la țărani. Pînă să descoperim Internetul i-am așteptat pe poștași să ne-aducă scrisorile și vederile. Cezarul Romei devenea timbru lipit de orice om simplu.
***
Toboșarul umblă străzile, bate sacadat în tobă și scoate la mezat anunțurile administrației. Cu vocea-i puternică adună oamenii în jurul lui și explică ce înseamnă una și alta, atît cît știe. Cunoaște scrisul și cititul și-i mai răsărit în sat. Pe cap poartă o pălărie de pîslă, îmbracă o cămașă albă de in și vestă și pantaloni maro, iar în picioare cizme negre. În vremurile vechi, în fiecare sat un bărbat îndeplinea atribuțiile acestea. Oamenii îl ascultau, căci, cel mai adesea, ce avea toboșarul să zică le putea lua munca de-o vară la cîmp. Venea de cîte ori era nevoie să le dea de veste gloatei că iar s-a schimbat ceva. Era un fel de strămoș al locuitorului de ghișeu de astăzi.
***
Bloggerul de acum cîțiva ani devine specialist social media, Facebook îi permite să aibă subscriberi, Twitter îi adună urmăritori. Google^ și Pinterest, numai rețele de dat vestea! Strigătul în gura mare în sate e acum share-ul dintr-un click. Numai să ai timp să citești ce-ți oferă agenția de presă Facebook.
Georgel COSTIȚĂ









Adaugă un comentariu