Cioburi de putere

Mergi grăbit pe străzile ne­sfîr­și­te și îi observi pe cei ca tine. Voi sîn­teți cei care aveți atîtea de spus, dar niciodată nu se găsește măcar o persoană care să vă asculte. Sunteți cei care nu știu cum să ia ce e al lor. Mai mult decît atît, sunteți cei că­ro­ra li s-a furat puterea. Atunci cînd erați prea ocupați să prindeți me­tro­ul ca să ajungeți la timp la un loc de muncă pe care-l urîți, cineva vă risipea banii. Atunci cînd stăteați frustrați la coadă să vă plătiți fac­tu­ri­le, vi se furau clipele de fericire. E un acord tacit în care cedați ce e al vostru și încheiați un pact riscant cu cei care vă iau ce aveți mai de preț: tăria de caracter.

Grăbiți în drumul vostru prin via­ță, vă opriți uneori numai pentru a fura puțin din puterea celor care nu se uită. Nu aveți răbdare să o recuperați pe a voastră, așa că rîvniți la ce au alții, deși nu vă gîndiți că nu o mai meritați. Dar tu ai impresia că o meriți. Și dacă te întreb ce înseamnă puterea pentru tine, probabil o să-mi spui că nu știi. E și mai dificil atunci cînd nu știi cum să pui pro­blema. Adică nu de putere ai tu nevoie, ci doar să fii respectat și a­pre­ciat pentru ceea ce ești cu adevărat. Poate că de aceea te duci su­părat acasă, aproape în fiecare zi adunînd frustrare peste frustrare – pen­tru că nici tu nu știi ce vrei.

Nu mai poți recupera vocea pe care ți-au suprimat-o cei mai guralivi ca tine. Dar poți să ceri ce e al tău. Mîine o să te trezești în aceeași lume și o să vezi aceleași fețe, dar poți să le tratezi diferit. Dacă ai înțeles asta, atunci trebuie să știi ce ai de făcut. Așa că, data viitoare cînd te simți neajutorat, ia înapoi măcar cioburi din ceea ce e al tău.