Cinci pași simpli

Nu sîntem niciodată responsa­­bili sau vinovați pentru ce ni se în­tîmplă, chiar dacă recunoaștem și noi uneori că sîntem răi, ți­gani, hoți, leneși, prostănaci.

Pentru toate acestea avem un țap ispășitor, grăsun și ferchezuit – per­soană însemnată, nu spun ci­ne, pe care îl scuipăm cu nesaț în creș­tet dimineața, la prînz și sea­ra. Și cum situațiile arzătoare cer so­luții scurte și cuprinzătoare, o re­voluție ar prinde bine. Iată pro­pu­nerile mele:

– Șterge-ți mucii și învață să fo­losești cu încredere pasta de dinți. Nu îți vine să plîngi cînd nu te vezi în topul celor mai curăței eu­ro­peni?

– Nu uita: cum îți așterni, așa vei dormi, deci nu te culca pe o ureche, pentru că, oricît de șmecher ai fi, tot riști să te trezești amorțit sau mai obosit.

– Nu mai fi trist, naiv și de­zar­mat. Nu e de ajuns ca „prost să fii, noroc să ai”. Trebuie să știi și ce poți face cu el, iar din pară mă­lă­­iață nici terci nu-ți mai iese.

– Nu arunca mîța moartă în cur­tea vecinului. Într-o zi, mirosul va pătrunde și la tine în su­fra­ge­rie.

– Și crede-mă pe cuvînt: via­ță „ro­ză” și ochi „albaștrii” n-ai să vezi.

* Avînd în vedere că este se­zo­nul promoțiilor, se cere și o no­tă explicativă, despre ce înseamnă să fii: ȘMÉCHER, -ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dez­ghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. Nu sîntem.

Elena GHERASIM