Chișinăul de seară sau de toate zilele

Poveștile celor de peste Prut a­veau ore fixe de-adormit copii. Că­rînd după ea descrierea simplă „de seară”, fiecare istorie cu zîne, prinți și alte creaturi imaginare ne plimba prin minte vocea prea puțin fami­lia­ră a unui narator. Accentul, cunoscut abia mai tîrziu, n-avea loc în între­bă­rile nimănui și tot ce rămînea pentru noi din Chișinăul vremii erau ecra­nizările colorate.

Din desene animate plonjînd di­rect în romane, lumea de dincolo de Prut n-a reușit să stea departe de noi și curiozitățile noastre. Ascun­se bine între coperți, viețile frigu­roa­se ale rușilor le dădeau moldoveni­lor un fel de aură ruptă din literatură. Parcă plutind deasupra fiecărui elev sau student venit din Mol­do­va, un Tolstoi sau un Dostoievski mi­ni­a­tural părea să-i citească zi și noap­te din manuscris, fără să se-ntrebe dacă noi sîntem geloși sau nu. De­și nici de-ai casei lor, scriitorii ruși pă­reau mai familiari lor decît nouă și limba grea și complicată începea să-ntreacă româna în orice maraton al interesului.

Privite cu jind de pe malul celă­lalt, filmele, cotoarele groase-ale căr­ților și ceainăriile descrise cu înflă­că­rare n-aveau cum să nu stîrnească-n noi niciun gînd de plecare. Sur­pri­za ni s-a-ntors însă, mult mai curînd. Aflați în același sincron perfect al tră­irilor, oamenii plini cu povești accen­tuate străin au mușcat din dorințe înaintea noastră. Mînați de alte nă­zuințe decît de a ne citi cărțile și a se plimba pe străzile noastre, s-au tele­portat rapid într-un prezent co­mun și-au început să ne mituiască. Și nu oricum.

Nu ne-au adus doar literatură ruptă dintr-o graniță și n-au îm­păr­țit doar iluziile scriitorilor plutitori – ne-au adus Bucuria. Trans­for­mînd acum tinerii în antreprenori, emoția ambalată nu lipsește din valiza nimănui cînd ne vizitează. Singuri în fața atîtor pungi, uităm de literatură și ne-ngrămădim să ve­dem „Chișinăul de seară” și să af­lăm mai multe despre el. Repe­de, pînă nu-l cumpără și cunoaște alt­ci­neva.

de Alexandra CREANGĂ