Cele două fețe ale plajei

Cu primele raze ale dimineții, Costineștiul pare din nou să pulseze. Micii comercianți își scot din to­ne­tele lor produsele, iar cuptoarele cu shaworma, kebab se încing din nou. Hamsiile înoată și ele vesele în va­sele cu ulei, iar blaturile de pizza se învîrt iar prin aer. Plajele prind și ele din ce în ce mai multă viață cu fiecare cearceaf, umbrelă sau șezlong de pe nisip.

Spre amiază, cînd plaja este un cuptor încins, Cos­tineștiul este cel mai viu. Atît de viu încît turiștii nu pot ține pasul. Se ascund rapid sub umbrele sau în­cear­că să păcălească razele intrînd în valuri ori se așează la mesele teraselor în fața unor halbe reci de bere. Doar spre seară mai îndrăznesc să iasă, pentru scurt timp căci plajele își încep somnul odată cu moar­tea ultimelor raze de soare.

Noaptea, plajele din Costinești se răcesc și, ca du­pă un frison, se scutură de cei mai mulți dintre turiști și ră­mîn pustii. Pentru singuratici acesta este sin­gu­rul loc în care mai pot scăpa de aglomerație, iar valurile sînt sin­gu­re­le care le mai șoptesc cîte un sunet. În depărtare te­ra­sele, barurile și cluburile pulsează de viață, însă nisipul și marea par adîncite într-un somn adînc.

Doar cîțiva petrecăreți mai caută micuțele baruri cu podele din scîndură, așezate ca niște mici oaze în ma­rea de nisip, pentru un shot sau o sticlă de bere. Cei mai mulți însă caută plaja rece pentru a-și lansa vi­sele împreună cu lampioanele colorate sau ca să stingă alcoolul care li s-a încins în vene în valurile negre și reci. Printre ei își fac loc agale și îndrăgostiții, iar marea este singurul martor al promisiunilor lor.

Noaptea, Costineștiul devine altul, mai rece dar încălzit de turiști, mai trist, dar animat de zecile de mii de lumini din stațiune. Noaptea, Costineștiul adoar­me pentru ca turiștii să se poată trezi.