Ceasornicul pe contrasens

Destinul omului nu depinde de timp, depinde de om.

Tata astăzi e adolescent. Pentru că nu se înțelege cu părintele vitreg, cei mai buni prieteni devin peripețiile. Are chi­pul unui romantic, părul aproape blond și lăsat mai lung, ars de soare, ochii a­dîn­ciți și buze subțirele care mai că dis­­par cînd zîmbește.

Puțini decid să se ia la trîntă cu el, într-o bătălie fie de pumni, fie de argumente. E strategic, cu toate că nu demult era încă copil. Vi­te­za e ceea ce-l preocupă. Tatăl meu e la în­ceputul ca­­rierei de biker, e prea în­că­pă­țînat și ne­­copt ca să-și prețuiască via­ța, deocam­­dată doar o iubește.

Mama astăzi e adolescentă, iar tata de­ja tînăr. E eminentă cu toate că ple­a­că mai des decît vine la ore. Viața dinco­lo de școală îi pare mult mai interesantă. Mai ales că s-a săturat de rolul ci­o­­rii albe printre cîrdul cron­că­ni­to­ri­lor ne­gri. O tot înnebunește lumea din jur să se facă fotomodel, frumusețea ei e săl­ba­ti­că, iar azi lumea caută tipare ex­cep­­țio­­nale. Înaltă și suplă, are ochii mari și ne­gri care-i fac pielea și mai albă, iar de după talia subțirică răsar creții castanii și mari. Le-a urmat deja sfatul, dar încă nu știe că mai tîrziu va în­țe­le­ge că e prea neobișnuită chiar și pentru modelling.

Un biker și un fotomodel, prea de­par­te unul de altul, mai ales că sunt năs­cuți la zece ani distanță. Dar odată, pa­siu­nea lui tata o să-l arunce atît de ta­re încît va zbura și pe lîngă gura morții, iar mama dintre chițibușuri pe tocuri î­nal­te și rost în viață va alege valoarea rea­lă. Pentru ca ei să se întîlnească din nou, după același scenariu, în orice de­ce­niu.

Timpul e doar un mijloc cu care parcurgi destinul.

Daniela VORTOLOMEI