Căutați eroi? V-ați ales cu noi

Acum protestăm pentru burse sau că­mine, dar cîndva demult o făceam pentru libertate. Acum cerem drepturi pentru cei puțini, dar era o vreme în care ceream dreptate pentru cei mulți. Sin­gurele lucruri care ne mai scot acum în stradă sînt flashmob-urile sau concertele în aer liber ținute de artiști îndoielnici, iar din crîșme, nu ne mai alungă decît frigul. Ar trebui să fim u­na dintre cele mai influente voci din so­cietatea românească, să fim în stare să ne decidem viitorul țării. Iar dacă nu, măcar să ne ridicăm împotriva ce­lor care o fac prost în locul nostru.

Marea mișcare studențească din Ro­mânia s-a diluat precum o face o că­limară aruncată într-un lac. Nici mă­car nu-i dă suficientă culoare. Însă, mai nou, pretindem drepturi. Se aleg rectori? Vrem și noi să pontăm cu 10% dintre voturi; aveți consilii? Vrem și noi să dăm 25% dintre vocile de acolo. Nu merităm? Păi sîntem infinit mai numeroși decît profesorii și tot ce-n­seam­nă personal auxiliar din universi­tăți! Cum să nu avem dreptul să a­le­gem cine să ne reprezinte?

Și dacă aș avea pentru o zi puteri le­giuitoare, le-aș da studenților a­de­vă­ratul procentaj de reprezentare pe care îl merită: 0%. Pentru că cinci studenți din zece știu ce este acela un rector, pa­tru dintre ei știu cum îl cheamă pe cel de la universitatea lor și cel mult doi l-ar putea alege dintr-un șir de fo­to­grafii. Și nu din prostie sau din ignoranță, ci din nepăsare. Pseudo-aso­ci­a­ți­i­le pentru tineri care ar trebui să ne re­pre­zinte și să ne informeze fie au deve­nit me­gafoane politice, fie se pierd în or­ga­nizări petreceri, discoteci, nunți, bo­te­zuri.

Studenții reprezintă mai mult decît o masă de manevră. Cineva să ne spu­nă și nouă asta.

Cătălin HOPULELE