Catastiful nesăbuințelor

Primele „dorințe” mîzgălite pe o bucată de hîrtie le-am văzut a­gă­țate de un calendar. Erau trecute în drep­tul fiecărei luni, una lîngă alta ca într-o cutie cu bezele. Cînd se întîmpla uneori să fie înșirate mai multe pe aceeași coloană din foaia bi­sericească însemna că tanti Sil­via, vecina de la bunici, lua de do­uă ori bani în luna aceea. O dată pe 3, cînd aduna 50 de litri de lapte vîndut la oameni prin sat, și apoi pe 15 cînd auzea că mașina poștei a in­trat în comună. Și atunci, se înființa prima la casa factorului. Din toată ar­vuna asta niciodată nu reușea să acopere toate „nevoile” însemnate pe perete. Ba creștea prețul la ma­te­rialele fine, ba se scumpea mîna de lucru a croitoresei. Cum, ne­cum, tanti Silvia mereu se plîngea că nu a apucat să-și facă bundiță, fus­tă plisată, sau alt batic pentru sluj­bele de duminică. Așa o ținea din de­cem­brie pînă-n iunie, cînd îi venea fata de la Dolj și-i aducea cî­te-o bluză înflorată, care-i lua gîn­dul bătrînei de la alte piese noi de îm­podobit dulapul.

Mai tîrziu, cînd mi-am întîlnit co­legele de cămin, am observat cît de valoroase erau aceste „dorințe”. Se numărau în note de zece. Un ca­li­ficativ maxim și ultimul rimel a­pă­rut la Avon era tăiat de pe lista gal­benă. Lista aceasta era ca o con­dică special ținută pentru mo­men­tele în care, după o ceartă cu oglinda, fetele își dădeau seama că ori au un ochi mai mic decît celălalt, ori drep­tul e mai spălăcit decît stîngul și atunci căutau cîte cinci pagini pe Google soluții nemaipomenit de ma­gice. Și toate rezultatele duceau la Avon, Oriflame, Yves Rocher sau L’Oreal, iar ele marcau zilnic ca­tastife de „poțiuni”.

Iar cînd una dintre ele a terminat primul semestru cu laude de la toți profii, „mami” i-a livrat plicul cu opt milioane pentru „gecuța din mall”. Ce mai conta că ultima teză și-o lucrase serios de acasă, iar la școa­lă a „servit-o” elegant dirigului?

Iulia CIUHU