Buruieni încă tinere
Pastila de după 11 aprilie 2012 Niciun comentariu la Buruieni încă tinere 1Era început de primăvară cînd au intrat rușii în satul bunicii. Oamenii se pregăteau de Paște, zoreau împrejurul gospodăriei, alergau pe la iarmaroc, iar inamicii băteau la ușă. Veneau cu gînduri întunecate de cotropire. Într-o după-amiază au intrat pe drumurile cătunului și atunci frica s-a oblojit în casele sătenilor. De cum a auzit de sosirea lor, străbuna Elena a pus scara la pod și le-a urcat pe cele două fete, Maria și Ioana, împreună cu mieluța Țuri și o pască, sus, unde le-a ascuns după niște mormane de vechituri. Acolo avea măicuța credință că soldații cei răi nu vor îndrăzni să răscolească după bunuri. Ea a rămas jos să-i întîmpine pe rușii care umblau cu nesaț după tribut. La început ei au întrebat-o de animale. Ea le-a adus oile din țarc. Pe urmă i-au cerut făina și găinile. Bătrîna s-a dus în cămară și a venit cu țuhalul plin de pulbere albă, iar apoi i-a dus la coteț de unde soldații au luat toate păsările.
A doua zi, dis-de-dimineață, străbuna împreună cu copilele, cu mioara, și doar cu o pască în desagă s-au alăturat sătenilor care au plecat în pribegie, spre nordul țării, unde au trăit trei luni la mila cerului, adăpostindu-se sub căruțe și ciugulind firmiturile de la o zi la alta. Cînd au auzit că rușii s-au retras, toți s-au întors acasă chiar dacă știau că acolo nu îi așteaptă decît tranșee și buruieni. Acum, însă, satul bunicii este în floare, chiar dacă numai oamenii bătrîni îi dau culoare. Copiii lor au plecat peste tot în lume și nu s-au mai întors. Le trimit pachete, îi sună, cîteodată vin în vizită la sărbători, dar mai mult de o lună nu stau în curtea părintească și nici nu nu se gîndesc să se întoarcă definitiv. Tinerii își părăsesc mișelește cătunul, pentru că viața lor este dincolo și nu în satul la care bunicii au revenit și după ce rușii l-au mîncat de viu.
Iulia CIUHU









Adaugă un comentariu