Bancnota de bani gata

Banul e o toxina care produce dependenta. Odata intrat in organismul-buzunar, provoaca un miraj betiv de superioritate. Dincolo de partea lucioasa a monedei, striuri de praf imbicsit printre crestaturi si miros de metal ruginit.

De cind astept bursa, am tinut de ciuda la inchisoare, in portofel, o bancnota unsuroasa, care are pretentii de tablou cu Eminescu. Se simte ca inainte de spinzuratoare: stie ca va fi sacrificata, dar nu stie cind, pentru ca mai are de ispasit citeva zile de pedeapsa. Inca nu-si da seama ca va fi tinuta in arest in portofelul altcuiva, printre detinuti mai fiorosi. Cui ii va fi mila de ea cind o vor presa in casa de bani? Sau cind Gigel bucataru’ o va insfaca plin de shaorma pe degete si i-o va da betivului care a comandat un “hambargar” si o halba cu bere.

Portofelul se hraneste zilnic: mereu numai cu bani si tot timpul ramine flamind. Acesti pui de sorcovat se evapora undeva. Pindesc momentul citeva zile si scapa afara odata cu achitarea facturii la internet. Gologanilor nu le place singuratatea, de aceea fug dintr-un buzunar in altul. Acolo fac cunostinta cu alte monede si, de invidie, se imping una in alta si fac galagie. De la cele lipite cu banda, mototolite si spalacite, e de inteles ca a lovit ciocanul in pusculita, cit de strimt era portofelul in care au fost inghesuite ultima data si la cite rotatii a functionat masina de spalat, care a curatat avutia uitata in buzunar.

Si banul, ca si omul, are doua fete, care nu se vad niciodata una pe cealalta.

Mihaela UGLEA