Autoconversie în prim plan

Filmele ne atrag la fel de mult ca visele pentru că prin ele putem realiza lucruri pe care realitatea proprie nu ne-ar lăsa să le punem în practică. Imaginile şi sunetele ne ţin loc de magie, ne pompează adrenalină în toate simţurile şi ne hrănesc curajul.

Însă cine zice că trebuie să te afunzi într-un scaun şi să ai lîngă tine proviziile de floricele ca să ai parte de un film şi să trăieşti o emoţie nouă? O cameră de filmat, cîţiva oameni inventivi, expresivi şi cu poveşti intersante pot creea la fel de multe senzaţii ca un poiect hollywoodian.

***

Pornesc camera şi îmi dau seama că trebuie să mă obişnuiesc din mers cu greutatea obiectivului imens. Mă ascund după o vază cu trandafiri albi şi roşii ca să trag nişte cadre mai artistice, aşa cum le vedeam atunci. De după petalele înceţoşate filmez cum o domnişoară cu o paletă de culori în mână îi aplică alteia în jurul ochilor nuanaţe vii. Cîntăreşte din priviri cantitatea de machiaj şi cu mîna în care ţine pensula de­li­mi­tează în aer conturul. Cadrul acesta vreau să îl păstrez, arată ca un artist care creează o operă de artă, iar expresia de concentrare a fetei mă aprobă.

Mă apropii de masa lungă şi albă pe care o urmăresc cu camera de la un capăt la altul. De-a lungul lentilei se întinde un curcubeu cu nuanţe pastelate, calde sau reci care se opresc direct lîngă o cabină de probă. De acolo se aud cîteva ţipete de nemulţumire şi sunete de rochii rupte. O eroină cu feminitatea eşuată, care a obosit să se ascundă după stereotipuri. Aşa vreau să înceapă filmul meu.