Astea-s povești

Acum un an auzisem pentru pri­ma dată că „pe șase” nu scriu tabletă decît cei din anul al III-lea, în spirit festiv pentru absolvirea celor trei ani de facultate. Mă întrebam ce-aș putea scrie după un an, acum! Atunci deja e­rau niște amintiri, între timp s-au mai adunat cîteva, de pe teren, din re­dacție, de pe drumurile obositoare pî­nă la cămin duminică dimineața.

Nu pot să scriu un text personal, e­mo­țiile le păstrez pentru mine, ob­ser­vațiile pixului roșu erau făcute în dreptul numelui meu și eu trebuie să fiu atent la greșelile care au făcut ca un text să nu intre pe pagină sau să fie rescris duminica, pe vreme de prome­nadă. Pixul roșu era mai mult decît ce îmi aduc aminte din generală, că am făcut o temă proastă, însemna că pe pagină era bengaleză, o limbă pe care o știu începătorii.

Unul dintre motivele pe care se baza „venirea la Opinia” era că, dacă tot fac facultatea asta, să și învăț să scriu. Nu doar corect gramatical. Au­zi­sem că dintr-o cameră modestă puteam învăța mai mult jurnalism de­­cît din sălile de curs ale unei universități, una cu istoria pînă la Cuza și Kogălniceanu. Așa aflasem că se petrec lucrurile și așa a fost. Nu cred că desconsider cele învățate la facultate, însă aici e o redacție. Am învățat și teorie și practică, simultan, iar ex­pe­riențele de pe teren nu le-aș fi avut poate niciodată.

Cred că după ce acest ziar va fi ti­părit o să-mi aduc aminte de alte pă­ța­nii, nu doar că mă tocmeam cu un bu­libașă din Zanea de-a mă prinde să-i pun faianță prin palat. Aceluiași bu­libașă pe-a cărui nepoată mă gîn­deam dacă vreau s-o iau de consoar­tă, numai ca să-l fac să-mi po­ves­tească cum își petrec țiganii ziua lor internațională. Am negociat o mașină de cî­eva mii de euro fără bani în buzunar să cumpăr măcar una de jucărie și am încercat să mă înscriu „la privat” în mijlocul anului universitar.

Toate astea și cele care n-au în­că­put aici o să fie amintiri plăcute, de po­vestit despre experiența „Opinia”. A­cum salvez textul și merg la cursul fes­tiv. Vineri, 8 iunie.

Georgel COSTIȚĂ