Arheologie în sfori digitale

Și acum mă amuz cînd îmi amin­tesc de ultimul recensămînt și pa­ni­ca generală care circula printre oa­meni în ce privește CNP-ul. Cu o cu­rea în­tre dinți, la acea vreme ro­mâ­nii spu­neau drepți că nu vor să di­vulge co­dul deoarece li se părea un abuz al au­torităților, că ar intra cu ciz­me pline de noroi în viața lor per­so­nală și că se vor trezi cu porci în tîrg cumpărați pe numele lor. Pa­ra­­do­xal e că majoritatea justițiarilor de acest gen erau tineri care își sco­te­au sa­bia digitală și o vînturau de co­lo-colo pe Facebook. Însă, în ce pri­vește CNP-ul prețios, nu-i nevoie de un hacker foar­te priceput care să cons­tru­ias­că o aplicație care să-ți caute am­pren­ta digitală și să ți-l gă­sească în cîteva minute, unele fir­me de antivirus ro­mânești averti­zîn­du-ne de vreo cî­ți­va ani buni de exis­ten­ța lor.

Cînd vine vorba de intimitate, o parte dintre oameni parcă întrerup spartul semințelor și pun dopul la PET-ul de bere pe jumătate băut ca să iasă în față să se plîngă despre cum nu mai pot trăi liniștiți. Ce nu rea­li­zează aceștia e că de fiecare dată cînd deschid calculatorul, se expun singuri. Nu mai ai nevoie de detectivi ori camere video ca să des­co­pe­ri totul despre o persoană, iar în unele cazuri e îndeajuns doar profilul de pe Facebook. Cu toții a­vem pe Internet, voit sau nu, in­for­mații despre noi de la data naș­te­rii, locul unde locuim, ori cum arătăm pînă la adevărate profile psihologi­ce, Facebook lăudîndu-se spre exem­plu că își poate da seama de înce­pu­tul unei relații cu luni înainte ca a­ceasta să înceapă sau dacă un in­di­vid este heterosexual sau nu.

Zilnic, fiecare click, scroll, ori pau­­ză a cursorului în dreptul unei postări sînt monitorizate.
Toto­da­tă, telefonul nostru mo­bil știe mai bi­ne decît noi unde ne aflăm, toate da­te­le acestea for­mea­ză un puzzle. E doar o ches­tiu­ne de timp pînă ce o com­panie (sau un gu­vern) va lua toa­te sforile și le va pu­ne cap la cap.