Anonimi în țara noastră

Drumurile ţării noastre spre succes așteaptă să fie pavate. Autostrada valorilor e neterminată spre deosebire de cele ale altor ţări care duc spre metropole în care geniile sînt recunoscute. Un Nobel pentru știință, cercetare, medicină nu poate intra în discuție. Salvarea rămîne literatura, însă printre scriitorii vizaţi nu găsim decît vreun critic al ţării în loc de un iubitor al ei.

Taberele se împart. Pe de o parte sunt cei care se hrănesc din cultură şi care doresc ridicarea ţării prin promovarea valorilor, iar pe de altă parte se situează cei care cred că nu laureaţii premiului Nobel ne vor scoate din mocirlă. Puținele dăți în care s-au aruncat priviri în curtea noastră au fost marcante și de mîndrie pentru întregul popor. În 1985, Ioan Moraru, copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, nu s-a putut bucura de Nobelul primit de asociație din cauza regimului comunist care i-a interzis ieșirea din țara lui Ceaușescu.

Restul sînt şvabi sau tineri care au fost suficient de inteligenţi să realizeze că România nu avea să-i ducă pe culmile visate. Odată desprinşi de origini au găsit sprijinul necesar pentru a-şi dezvolta cunoştinţele în cercetare, chimie, fizică, medicină. A fost nevoie de ani întregi de la cîştigarea unui Nobel pentru ca România să-şi amintească faptul că aceşti grei ai omenirii au păşit demult pe uliţele ţării noastre.
Stagnarea continuă. Pleacă oamenii cu idei pentru că aici nu mai sînt ajutaţi în nici un fel. Cade cărămidă după cărămidă din zidul oricum subțire al valorilor pentru că minți luminate au neșansa de a se naște în Țara Nepăsării. Pînă la apariția unui erou, ultima salvare e dincolo de graniță.