99 de probleme, toate imaginare

„Dacă pui bucata asta de plantă și cu cealaltă, maică, o să te doară o­lea­că acuma, da’ după aia nici n-o să mai știi că te-ai lovit, ai să vezi.” Sigur vreo mamă, bunică, vecină de pe uliță ți-o fi zis drept și asta într-o zi cînd, din greșeală, păcate sau nefericire te-ai tre­zit cu o durere. Cît de repede s-a pro­p­agat fe­no­menul leacului băbesc și-a ajuns să se transforme în trend pe In­ternet, n-a mai înțeles nimeni.

S-a trezit toată lumea că, într-o bu­nă zi, Olivia Steer a apărut la televizor și că, pe Internet, o mînă de studenți de pe la facultățile de medicină din țară se tot străduiau să construiască o limită din argumente logice cu ca­re s-o oprească – un fel de baraj informativ. Singura lui problemă ar fi fost c-ar fi trebuit citit, însă. Tot citite ar fi trebuit și pres­crip­ți­ile de la medic sau analizele pe care ți le faci, cînd e cazul că mergi la controlul de rutină, ești paranoic sau te bîntuie brusc vreo întrebare exis­ten­ția­lă. Dar nu. Spunea cineva că numai femeile caută pe Google, dacă au ne­voie de orice lucru mărunt, o în­treagă propoziție – „cum să fac să reușesc să…”

Cînd vine vorba de doctori, doctorii și boli, diferențierea asta dintre sexe dispare brusc și toată lumea în­ce­pe să-și imagineze o denumire u­ri­a­șă a suferinței pe care, imaginar, o are, o descriere în detaliu a tuturor simptomelor și, parcă, în loc de un „A­min!” din capătul rugăciunii, apasă în­crezător pe „Enter” și așteaptă. O că­utare, două, trei – frunzele de alun, rădăcinile de codița șo­ri­ce­lului și-alte cîte și mai cîte te pot tra­ta ca prin minune. Dar minunile nu e­xis­tă. Deci strînge din dinți, apasă „shut down”, ridică-te de pe scaun și du-te la medic, înainte să ți se pară că cele 99 de probleme pe care le ai sînt ce­va mai mult, decît refrenul u­nei simple melodii.