Și la facultate tot viață de cîine e

Eu sînt Azor-XL, eurocățel de mare viteză, bun pentru școala de paznici publici de la marginea galaxiei. Știu să lupt în orice formă de arte miercuriale cu noile mele lăbuțe realizate din cel mai puternic material, în dialect local îi spune „tabla dă pă casă, că ți-o sparg dă cap”, găsit doar într-o regiune terestră numită generic „Rămîneea”. Tot din regiunea asta vin și acești superbi colți înfiletați, dar cu ei, chiar dacă sînt foarte utili, trebuie să am mare grijă, pentru că am auzit că au fost crescuți în căței adoptați de familii mai netradiționale, de rit nou. Cît despre educația mea anterioară acestui text, am absolvit cu „sume (destul de mari) și laude” Colegiul Terestru de „Dresare a Cîinilor fără (alt) Stăpîn”, la specializarea „Pentru un biscuit, ling papucul Europei”.

Chiar nu vreau să mă laud, pentru că nu-mi stă în blăniță, însă m-am distins prin spiritul meu artistic de a găsi soluții la probleme complicate pentru existența rasei canine. Pot spune că am salvat lumea de invazia felinelor cu ajutorul unor simple invenții la care, în mod absolut surprinzător, nu s-a gîndit nimeni pînă acum: pătura din blană de pisică, papucii de casă din piele de motan și, preferata mea, husa de laptop cusută dintr-un mixt de mustăți de feline. Cît despre viziunea politică, n-am prea multe dubii, sînt un cîine convins, „cîine pînă la moarte și dincolo de ea”.

Așadar, cred cu tărie că, alături de portofoliul meu impresionant de gardian al purității spațiului cosmico-danubiano-pontic împotriva valului de mizerii capitaliste ce corupe regiunea aceasta ferită pînă acum de puterea PCSDC (Partidul Cu Siguranță De Cîini), sînt mai mult decît apt pentru a fi admis la această facultate. Astfel, îmi exprim în scris dorința de a face parte din colectivul Facultății de Motani Civici din cadrul Universității Interuniversale a Felinelor Galactice.

Sursă foto: https://www.teepublic.com/user/sketchboy01