Revelatia Fotografului

Anul trecut pare a fi fost unul slab pentru fotografia pentru vize. Cel putin asta reiese din ce spune fotograful ambulant din duba parcata de mai bine de zece ani linga ambasada americana. Afacerea nu mai merge cum mergea pe la inceputul anilor ‘€™90, cind Statele Unite erau un miraj si si-ar fi dat unii si-o mina sa calce pe acolo. Mai mult, dupa ultimele noutati, se cam muta si ambasada cu totul pe undeva pe la Baneasa, simbolic parca pentru “€ždeclinul”€ micii afaceri cu fotografii de viza.

Dar daca ambasada o ia din loc, diplomatii de acolo pot conta pe faptul ca duba jerpelita cu “Foto Vize” SUA€ scris sui cu portocaliu pe o parte va fi la o aruncatura de bat mai incolo. “€žUnde se duc astia, hop, si io!”€, spune rizind, stirb intr-o parte, barbatul din €žstudio€. Apoi face cu ochiul, arata la becul din tavanul “€žstudiolului”€ si face semn sa tac, ca am fi ascultati.

Continua apoi, raspicat, sa insire cum tot “€žpatimeste”€ el, cum nu prea-l suporta Primaria, cum il tot pun sa plateasca amenzi ca sta in parcare toata ziua. “€žTraim intr-o tara a lui Nebunila Imparat”€, pare a fi deviza omului astuia si are grija sa o repete la fiecare doua fraze. Si, colac peste pupaza, acuma nu mai pleaca nimeni in State si, deci, nu-si mai trage nimeni moaca in poze la duba, concluzia fiind ca fotograful nostru o sa cam sufere de foame. Asigura, insa, ca el isi va duce mai departe meseria deprinsa de aiurea, inceputa pe film si trecuta mai nou in format digital.

Fotograful asta nu a fost dintotdeauna fotograf. Din cite zice, a trecut si prin timpuri “€žmai mistice”€, care i-au “€žintarit optimismul”€. Cindva era in constructii si avea “€žgrad de inginer”€. Era comunism, avea o sotie foarte geloasa si era cuprins mereu de “€žo tristete apasatoare”€. Se simtea asa de ceva vreme. Apoi, intr-o seara, cind dadea sa adoarma, l-ar fi vazut pentru prima oara pe Dumnezeu. Cica a intrat, ca prin transa, intr-un fel de tunel. A nimerit intr-o anticamera, ca la spital. Alaturi a vazut alte suflete. Sufletele arata “€žca niste baloane roz”€, si graviteaza ca “€žin desene animate”€. Asteapta toate in hol sa se deschida usa, ca la consultatie. Dumnezeu intra uneori pe usa. E un barbat tinar, imbracat in alb, atit de frumos “€žca te topesti instantaneu cind il vezi”€. “€žAuziti? Doar nu credeti ca sint nebun?”€. O fotografie pentru viza costa zece lei.

Andrei Udisteanu