Proteste și circ

N-aș ieși în Piața Uni­ver­si­tă­­ții. Nu acum, cînd e posibil să-ți iei o pia­tră în cap înainte de a te du­miri ce anume ceri. Nu sînt con­vinsă că da­­că scăpăm de pre­șe­din­tele Bă­ses­cu și a­tît, țara re­naș­­te ca pajiștea după o plo­aie de va­ră.

De parcă ar exista în mo­­­mentul ăsta vreo altă persoană din lu­mea politică mai puțin antipati­că și ca­re ar putea să se mute la Co­tro­­­ce­­ni fără să-mi vină cîteodată să-i spa­rg geamurile. Pe lîngă ze­­­cile de cu­­­rioși care au vrut să va­dă dacă Pia­­ța Universității mai poate fa­ce vreo di­­ferență, sutele de nebuni care au a­run­­­cat cu pietre n-au făcut de­cît să stri­ce orice urmă de credibilita­te în revoluția de acum 23 de ani. Poa­te că ar trebui să ieșim în stradă și să ne luăm de gît cu jandarmii, să ba­tem la u­­șile parlamentarilor și să-i trezim cînd trebuie să voteze.

„Jos Băsescu!” nu se prea poa­te a­socia cu „ Armata e cu noi”, un ți­­pat scos de la naftalină prea tîrziu ca să mai însemne ceva. Puștii cu ca­gu­­­le pe față, pregătiți, mi-au a­min­­tit de protestele din Londra. Și ai lor, mai puțin ai noștri, au sărit întîi la bă­­taie. Huliganii tribunelor de fotbal, dar și cîțiva din cartierele măr­gi­­na­șe, au arătat că de fapt ceea ce le lip­sește e educația. Si pentru asta e vinovat și Cameron și Băsescu.

Voi ieși totuși în stradă, cînd pro­­fesorii care nu și-au mai cum­pă­­rat haine de ani buni și strîng de pe­ o lună pe alta să-și cumpere un dic­­ționar, sau cînd doctorii care du­­­­pă ture multe ajung tot într-o ca­­me­ră de cămin și așteaptă pachet de la ma­ma. Asta n-o să se în­tîm­p­le prea cu­rînd, așa că n-o să fiu prea curînd în Piața Universității.

Cei care n-au ieșit pe străzile Bu­­cureștiului, s-au odihnit ca să mear­­gă duminică la slujbă. Pa­tri­ar­­­hul Daniel a sfințit Biserica Sfîn­tul Pantelimon care a ars cu nici o săp­­tămînă în urmă. Zi și noapte au lu­­crat toți enoriașii ca să fie re­pa­ra­tă bi­serica și au reușit. Aș fi vrut să văd aceeași mobilizare și dacă ar fi ars o școală. Chiar și-așa, faptul că au pus tot timpul lor la bătaie doar ca să protejeze ceva din comunitate e un alt semn că lucrurile se mișcă în România și fără să fie mînate de pietre de la spate.

Andreea ARCHIP