Promisiunea candidatului John

Mașinăria complicată a plane­tei, care produce cu poftă egală ră­z­boa­ie, accidente și povești de dragoste, îl îm­pinge pe John Onoje din Sierra Le­one în Republica Moldova. Să nu căutăm sensuri, să luăm ce ni se dă: John Onoje, originar din Sie­r­ra Leone, vinde ziare la Chișinău de vreo 13 ani.

Prin ziarele de pe taraba lui John se întîmplă lucruri, se dis­cu­tă despre Transnistria cea în­țe­sa­­tă de tancuri rusești, sînt de­cla­ra­ții despre discuții, soluții și alte plicti­se­li, se încalecă titluri despre re­vol­te și alegeri; România și Rusia zîm­besc și se încruntă din pagini a­lă­tu­ra­­te.

Între două vînzări, John Onoje ci­tește cu nesaț, și cu fiecare rînd în el crește o inimă de român și o re­vol­tă. În noiembrie 2010, în preajma alegerilor parlamentare, poate fi vă­zut în fața Președinției: agită o fo­a­i­e pe care scrie „Vreau să votez!”, su­flă în fluier și poartă o căciulă neagră, i­mensă. Vrea ca prin venele sale să cur­gă în mod oficial sînge de mol­do­vean. Peste cîteva luni, componen­ta birocratică a ciudatei mașinării pla­netare, filiala Chișinău, e­li­be­rea­ză un certificat în acest sens. Onoje își scoate căciula și sărută drapelul moldovenesc.

Formalitățile cer ca noilor ce­tă­țe­ni să li se vorbească despre ne­ce­si­­tatea încadrării în viața societății și despre obligația de a contribui la pros­peritatea acestui stat, despre de­­votament. Noul cetățean chiar as­cultă, simte că e vorba des­pre el. Pe 21 și 22 noiembrie, mol­do­veanul poate fi văzut în fața Mi­nisterului A­facerilor Externe: zice în gura ma­re că șeful diplomației ruse, Ser­ghei Lavrov, n-are ce căuta la Chi­șinău, atîta vreme cît tancurile Ar­ma­tei a 14-a păzesc încă dincolo de Nistru: „Rusia vrea țara noastră, noi vrem să fim liberi!”. De lîngă el, cî­teva pensio­na­re salută prietenia cu Rusia, cer pensii mai mari și-l scu­i­pă pe John.

Există chestiuni care rămîn blo­cate prin vintrele mașinăriei plane­ta­re: de exemplu, în Sierra Leone, răz­boiul civil s-a încheiat abia du­pă zece ani, iar procesele cu privire la crime de război primesc încă ter­me­ne la Haga; de mai mult de doi ani, Republica Moldova n-are un pre­ședinte cu puteri depline, după două rînduri de alegeri și o încerca­re eșuată de modificare a Constituției. Aici trebuie să ne întoarcem la John Onoje: iată-l în dreptul statuii lui Ștefan cel Mare, poartă o vo­lu­mi­noasă căciulă portocalie și dă o de­clarație despre candidatura sa la președinția Republicii Moldova. Pen­tru a se înscrie, îi trebuie 15 sem­nături din partea deputaților. Nu e ușor, dar va reuși, iar imediat după aceea va săvîrși unirea cu Ro­mâ­nia. În imagini se poate observa cum John gîdilă știința inexactă numită is­torie, iar aceasta începe să rîdă.

Vlad ODOBESCU