Pe cine omoară prea multă școală

Cînd auzi cuvîntul grevă mai des decît reformă, e clar că ceva scîr­­­­țîie în educația românească. Dar cînd auzi cuvîntul reformă și apoi o tă­cere a­dîncă, e semnul unui dezastru. Ce­­le două vorbe se împletesc într-un răz­­boi infinit din care, ca niște pumni ce lovesc fața profesorimii din toa­tă țara, mai răsar pe alocuri acuzele „vreți doar salarii”, „nu vă gîndiți la binele elevilor”, la un loc cu un e­tern „aveți răbdare”.

Toate ne dau imaginea corectă a unui sistem care pînă acum scoa­te fie repetenți la testele PISA, fie co­piatori mai buni decît xeroxurile. Paradoxal, la examenele naționale, un procent merituos de 20% dintre elevi se lăfăie între 9 și 10. Ținem ca­pul sus că mai avem olimpici in­ter­naționali la toate materiile și că pri­mele universități din Statele U­ni­te stau bine în clasamentele in­ter­naționale și pentru că în condică scriu zilnic destui profesori ro­mâni, cărora însă de mult nu le mai tre­ce prin cap să se întoarcă în țară.

O altă masă deloc neglijabilă es­te cea a studenților de la facultățile românești care au spart toate site-urile posibile ale guvernelor ameri­cane și despre care se spune, cu iz de poveste, că ar fi fost înghițiți de serviciile secrete. Le­gen­dă sau ade­văr, încrîncenarea cu care se discu­tă despre educație duce la găsirea u­nor argumente extreme.

De exemplu, ca să arate că nu e așa de ușor să faci față unor clase su­prapopulate de elevi, cînd bate vîn­­tul prin buzunare, chiar dacă ai va­canță trei luni pe an, sindicaliștii din Mehedinți au „săpat” prin do­sare și spun că au găsit un cifră pri­mej­dioasă: aproape 50 de cadre di­dac­tice au murit în ultimii doi ani, și nu din accidente. Nu e același lu­cru ca munca pe șantier, dar ei vor să arate, ca într-un experiment ra­pid, demn de Discovery. Doar că la fel de „toxică” e și munca intelectuală.

În tot acest timp în care edu­ca­ția și cercetarea din țările dezvol­ta­te primesc o felie serioasă din PIB, noi ne facem că nu vedem că o bu­nă bucată din durata anului școlar a fost consumată de greve și gripă por­cină, de concediile fără plată ale pro­­fesorilor și mica gîlceavă din stu­diourile TV.

Pentru toți cei cărora le place să pă­lăvrăgească în continuare despre e­du­cație mai este încă vreme să se dis­cute despre găurile negre din bu­get, nu despre materia cenușie.

Andreea ARCHIP