Mîndru de Bruxelles

Bruxelles-ul nu e orașul vi­su­ri­lor mele și poate nici al multora care trăiesc acolo, dar numai pentru fap­tul că este un oraș care a avut cu­ra­jul să accepte toate națiile pă­mîn­tu­lui și să le dea de muncă, să nu ju­de­ce și să se străduiască să le ofere tu­turor o altă definiție de acasă, atun­ci merită toți banii. Cerul lui e me­reu bosumflat, iar hainele oamenilor par să fie la fel de neinspirate ca o zi ploioasă. Totuși, cînd vine vor­ba de diversitate, acel termen atît de politically correct, belgienii au învățat repede că trebuie să accep­­te, nu să facă pe Dumnezeii.

Asa ca, atunci cînd cerul s-a cră­pat pentru puțin soare, și străzile centrului Bruxelles-ului s-au lăsat, în urmă cu o săptămînă, colorate de pa­rade Gay Pride.

În mijlocul său se amestecă tu­riș­­tii curioși cu nebunii care au golit magazinele cu bere. Muzica mai să spar­­gă geamuri îi adună pe pe­tre­că­re­ți la dans peste tot. Cu toate că nu au altă misiune decît să danseze pî­nă își rup pantofii și să se simtă bi­ne, n-au vreo problemă în a se lă­sa su­pravegheați de poliție și de cî­te­va echipe de ambulanță. Peruci roz bon­bon alunecă împleticindu-se pe alei. Cîteva frumoase amazoane în tra­vesti privesc mulțimea de la înăl­ți­mea celor 180 de centimetri și în­cear­că să pășească delicat, astfel în­cît rochiile să nu scoată la iveală alte protuberanțe. La o gură de me­trou două fete se sărută cu foc, mai mai să cadă peste balustradă. Sînt sin­­gura care se holbează și mă gîn­desc cum România conserva­toa­­re reu­șește pînă la urmă să-ți in­tre în minte fără să vrei.

Și Inna e pe-acolo, urlînd din boxe că „Sun is up”, frumoasa min­ciu­­nă pentru un oraș al ploilor. Cu­pluri de femei, de bărbați, de băr­bați și femei au împînzit orașul scriind de­­finiția unei alte norma­li­tă­­ți.

Cîteva indicatoare au fost pur și simplu scoase din beton și lăsate pe marginea străzii. Nu deranjează pe nimeni, în definitiv, Bruxelles-ul are puterea să aranjeze totul la loc, așa cum ai pune o carte în biblio­te­că. Pînă una alta, orașul arată ca și cum tot Costineștiul în plină luna iu­lie împreună cu nebunii de la fes­ti­­valul berii din Parcul Izvor ar fi fost descărcați și lăsați să-și facă de cap. Și toate astea suficient cît să arate că nimeni nu știe cu adevărat care-i „noua dreaptă”.

Andreea ARCHIP