Între prieteni

Să presupunem că mîine des­chizi calculatorul, ești unul dintre cei 2.500.000 de utilizatori români de Facebook și îți apare mesajul „Pa­gi­na nu există”. Probabil că evenimentul nu ar trece fără urmări pentru o tînără ca Maria. „Sînt aproa­pe întotdeauna pe Facebook. Dacă nu sînt online de pe calculator, sînt on­line de pe telefon”.

Maria are 23 de ani, destulă min­te și destul talent cît să fie respectată la locul de muncă și un apetit in­credibil pentru iluzia vieții de pe Internet. Mariei îi curge Facebook prin vene, respiră Hi5, se hrănește cu bloguri și dă „refresh” la mailul deschis în permanență mai des de­cît clipește. Într-o zi normală își face timp cît să descrie în rețea, mai me­reu în doar cîteva cuvinte, stări sau gînduri. Maria este mereu acolo. Nu e printre cei care caută să pună la comun doar articole sau link-uri dis­tractive. Face cunoscut inclusiv că merge să ia prînzul, urează tuturor „Neatza” cu o piesă de pe YouTube sau întreabă dacă nu are careva chef să bea o cafea. Comentează cînd ce­va îi place, dă „like” la pozele altora în cantități industriale și are un ri­tual, un traseu pe care îl parcurge prin­tre anumite profiluri de Face­book preferate dimineață de di­mi­neață, seară de seară. Maria e prin­să de calculatorul ei ca scoarța de copac și, în spatele privirii mereu luminate de monitor, poți să vezi că totuși e încă în toate mințile. „Pos­tez des pentru că am în lista de pri­e­­teni oameni pe care îi interesează ceea ce am de zis și cărora le pasă de stările și gîndurile mele”.

Pare o tipă deschisă, își re­cu­noaș­te dependența, dar o pune mai de­gra­bă pe calitățile Internetului decît pe vreo slăbiciune pur umană. „Per­sonal, nu cunosc o altă rețea socială care să capteze atîta atenție și că­re­ia să-i dedic atîta timp zilnic. (…) Îmi place Facebook-ul pentru că mă a­ju­­­tă să țin legătura cu prietenii mei ca­re sînt împrăștiați prin toată lu­mea și cu care nu aș avea un mod de in­te­rac­ționare mai simplu și convena­bil”.

Dacă mîine rețeaua de so­ci­a­li­za­re care îi ocupă timpul ar dis­pă­rea, așa cum circula un zvon zilele trecu­te pe net, Mariei Voloh îi place să creadă că nu ar fi o tragedie. Dar „ar fi absurd să închizi o afacere ca­re este printre cele mai profi­ta­bi­le din lume și Mark Zuckerberg știe asta”, analizează fata. Ce ar pierde tînăra fără rețeaua preferată? Mulți prie­teni. Și un obicei: nu ar mai putea „stalk-eri” – urmări – persoanele ca­re o interesează. „E o glumiță aici: s-au făcut și tricouri cu «I’ve been stalking you on Facebook for the past five years», (n.r. Te-am ur­mă­rit pe Facebook) dar aș trece peste asta și probabil m-aș muta pe un alt site de rețea socială”.

Maria zîmbește în mai toate pozele puse pe net. Are în prezent 369 de contacte. Face curățenie pe profil săptămînal, păstrează numai ce consideră că e indispensabil și îi place să creadă că dacă nu ar fi atît de atentă cu imaginea ei virtuală, ar fi trecut lejer de 1.000 de „prieteni”.

Andrei UDIȘTEANU