Gripă care a fugit din coteț

Zici că e necuratu’, așa ia formă cînd de om cînd de boală. Femeile bătrîne spun că au ele ac de cojocul virusului păcătos, doar că nu le dă nimeni ascultare. Ar face un vaccin natural, din fierturi și descîntece dar nici medicii și nici popa nu le lasă.

Aurica este femeie trecută prin viață cu „deochiul” la purtător. Ea știe cum să alunge gripa fără medicamente și măști la gură. „Ard o coadă de porc prin casă și nu am nici o grijă. Am în pod mai multe cozi, le păstrez după ce tai porcul și pot să dau și la vecini. Ei au încredere în mine, nu de puține ori le-am scăpat copiii de la internare în spital ”, povestește bătrîna.

Coada de porc afumată a dat rezultat deoarece nici un nepot de-al ei nu s-a îmbolnăvit pînă acum și vorba ceea „sunt la școli în oraș și sînt expuși”. Pe lîngă această metodă de prevenire, femeia mai are și altele, naturiste. Recomandă cu încredere ceaiul de „cacadîre” combinat cu cel de coada șoricelului. Însă aici intervine măiestria de vraci. Ceaiul trebuie strecurat printr-o pînză deasă ori prin vată, deoarece provoacă mîncărimi. Măceșele au în interior un fel de puf ce nu priește oricărui organism. „Să-l întrebați pe Ghiță, pe el l-am scăpat acum cîteva zile de porcină cu fiertură de buruieni. Îl apucase damblalele, tușea și spunea că îl ține o gheară în spate. I-am dat ceai de rostopască”. Ghiță însă nu a putut adeveri mărturisirea bătrînei, era la Mițu cu un pahar de rachiu în mînă și vorbea limbi străine.

Pedeapsa lui Dumnezeu

Rostopasca este plantă periculoasă, pusă prea puțină nu dă nici un rezultat, pusă prea multă omoară. De aceea trebuie preparată de un vraci adevărat, care cunoaște toate efectele și toate bolile. Gripa porcină însă le-a dat peste cap și pe descîntătoare. Acum nu mai știu cum să stingă cărbunii, în apă sau în aghiazmă. Le e frică să nu le trăsnească de sus Dumnezeu dar cred că este mai puternic descîntecul în apă sfînțită. „Iau cărbuni încinși și îi pun în apa de la Biserică cu o ramură de busuioc. Cu cuțitul fac cruce și spun Tatăl Nostru de șase ori apoi arunc apa la un copac tînăr. Îmi dau seama după cum sfîrîie cărbunii și după cum se așează la rădăcina pomului dacă omul este păscut de necaz”, adaugă aceasta umezindu-și buzele cu limba. Gura fără dinți pare o peșteră plină de urși bătrîni iar pletele o salcie ninsă. La icoană are agățate tot felul de smocuri iar în odaie miroase a mușețel și a flori uscate de tei. Însă tot crede că Cel de sus a trimis virusul peste oameni, să-i mai facă să-și aplece frunțile. Prea o luase lumea la vale.

Paula SCÎNTEIANU