Frumusețe la pachet

Acum vreo două zile am fost îm­pachetată. Cu alge, cafea și mentă. La rece. Niciodată nu m-am simțit mai umilită ca femeie. Salonul, un fel de palat al frumuseții, în care fe­me­ile ar trebui să se simtă regește, cu un pahar de ceva foarte colorat în mînă, înconjurate de flăcăi tuciurii cu mușchi și dinți perfecți, a fost de­tro­nat în sufletul meu pentru totdeauna. Am plecat de acolo cică cu posibilitatea de a avea o talie cu vreo doi cen­timetri mai subțire, picioarele încă reci de la tratamentul „care mai ac­ți­o­nează trei ore după” și un gust amar.

Într-o casă cu pereții albi și cîți­va fluturi pictați, pe niște holuri în­gus­te care aminteau de coșmarurile din spitalele cu nebuni, cîteva femei se plimbau aproape goale, doar „în chiloței și un hălățel” de unică fo­lo­sin­ță, prin urmare, foarte transparent. Dacă a existat vreodată pudoare pe lu­mea asta, în salonul acela și-a vă­zut sfîrșitul tragic. Imediat m-a luat în pri­mire o fată care avea un vizibil de­fect la ochi, mai mult să mă întrebe de ce îi încurc culoarul decît ca să-mi ara­te drumul spre frumusețea trupească absolută. Și imediat a început tratamentul: m-a uns bine cu o pastă grun­joasă, m-a șters cu un șervețel, după ce mi-a dat indicații clare: „acum cu fața, acum cu spatele la mine, așa”. M-a întins pe un pat și m-a lăsat îm­pa­chetată pînă cînd pielea mea a în­vă­țat noțiunea de criogenie și pînă cînd au uitat toate angajatele de mi­ne. S-a făcut ceva vîlvă cînd un domn a venit să repare mașina de spălat, lu­cru ce le-a făcut pe doamne să strîngă ha­latul bine. Am citit dintr-o revistă toa­te predicțiile astrale posibile pînă în momentul în care o să închid ochii și am așteptat să mi se întîmple ceva. Cînd altei colege, probabil des­pu­ia­te, i se făcea masaj în cealaltă cameră, simțeam și eu trepidațiile. După o oră, am fost interpelată: „Dar dumneavoastră nu trebuia să ieșiți?”. Și am ieșit despachetată, uitîndu-mă în urmă cu o senzație de disconfort pe care bănuiesc că nici dușurile la co­mun nu ți-o dau. Și o spune o fată trăită în cămin studențesc.

Așa că prima mea replică după un tratament de înfrumusețare este – bine măcar că n-am dat și bani.

Andreea ARCHIP