Din ceramică neagră ei își fac pîine albă

Regele Mihai a băgat mîna în lut, să vadă și el cum e. „A mai venit la noi premierul Belgiei, ministrul For­țe­lor Terestre din Brazilia, regina Mar­ga­ret a II-a a Danemarcei și mulți alții, de nu-i mai țin minte”. Gheorghe Mogopăț știe să modeleze lutul de la vîrsta de 10 ani. A învățat de la pă­rin­ții lui și a rămas să ducă mai departe afacerea, atît de bine văzută peste ho­tare.

Ceramica neagră de la Mar­gi­nea este unică în Europa iar munca ul­timilor olari din țară care știu să îi dea formă este mai mult decît o po­va­ră. Din sudoarea frunții lor însă își întrețin familiile și pun pîinea pe ma­să. În această afacere lucrează fa­mi­li­a Mogopăț de generații întregi iar metoda este una tradițională. „Fo­lo­sim o tehnică specială de ardere la cup­tor cu lemn de rășinoase, în două etape. În prima cuptorul este des­chis iar procesul de ardere durează 8 ore, timp în care temperatura ajunge la 700 de grade Celsius. În a doua eta­pă cuptorul se închide ermetic și are loc o ardere fără oxigen, timp de 24 de ore”, povestește acesta. Însă după ce va­sele se răcesc, începe o altă mun­că, mult mai migăloasă.

Cei cinci Mogo­păț pictează va­se­le, apoi le vînd în propriul magazin deschis în localitate. „Pentru export lucrăm doar pe baza de comenzi în­să cei mai atrași de vasele de cerami­că și de obiectele decorative produ­se de noi sînt suedezii și irlandezii”, măr­tu­risește Corneliu Mo­go­păț. Are 24 de ani și este cel mai tînăr din fa­mi­lie. A făcut Facultatea de In­for­matică la Bu­curești, însă a decis să rămînă a­ca­să, să muncească cot la cot cu tatăl său și cei doi unchi. Știe că dacă el plea­că, cu timpul va dispărea tradiția de atîtea sute de ani. Are de gînd să se în­soare și să își învețe copii de mici să se joace în lut. A lăsat o carieră mo­dernă pentru roata olarului însă dacă ar fi să cîntărească salariile din am­be­le domenii, lutul ar trage mai mult la cîntar. Acesta spune amuzat că s-au reprofilat în ultimii ani, deoarece pes­te granițe cererea este alta.

Dacă românii cumpără oale pentru borș, sarmale sau lapte prins, stră­inii preferă vasele de artizanat. „Pî­nă în 1990 s-a lucrat în familia noastră numai ceramică utilitară dar cînd au început să se ceară vase decorative, ne-am conformat. Noi stăm toa­tă zi­ua cu mîinile în apă și lut și mo­de­lăm, asta e viața noastră”. Prin Mar­ginea e bine să oprești în drum spre Vatra Dornei, aici oamenii merg cu bicicletă mai mult decît cu ma­și­na ori căruța. Babele își ridică pes­tel­cile pe ghidon, își strîng broboadele mai strîns în jurul gîtului și pleacă la treburile cîmpului ca niște școlărițe sprintene.

Paula SCÎNTEIANU